Note de toamnă: George Bacovia

Note de toamnă: George Bacovia
ARAD – La cincizeci de ani de la moartea poetului, lirica bacoviană ne inundă şi ne tulbură dramatic.

Nascut la 4 septembrie 1881, la Bacau, pe numele adevarat, George Vasiliu, George
Bacovia s-a înscris în literatura româna ca un poet simbolist,
urmând traiectoria decadentilor francezi (Verlaine, Rollinat sau Moréas),
dar si primul nostru expresionist. Criticul literar Nicolae Manolescu nota, la
editia din 1965, în prefata: „Dintre poetii români, Bacovia
e singurul care s-a coborât în infern”. Vom întâlni,
mai rar, în poezia bacoviana „Note de primavara” sau „Nervi
de primavara”, ori „Noapte de vara” sau „Miazazi de vara”,
poetul alegând un climat de toamna-iarna, cu totul aparte, personal. Nascut
toamna, el îsi alinta cunoscutii cu apelativul „vino, totdeauna toamna”
(Liviu Calin, „Portrete si opinii literare”, 1972), de aceea, multe
din poezii sunt însemne ale acestui anotimp: „Gri”, „Amurg
de toamna”, „Spre toamna”, „Vals de toamna”, „Date
de toamna”, „Monosilab de toamna” s.a.

Poet al frigului, al zapezii, al ploii, Bacovia opereaza cu simboluri, la el,
„toamna buciuma agonic” într-un „amurg de toamna violet”,
„la geamuri, toamna cânta funerar, / Un vals îndoliat si monoton”,
si-n decorul autumnal si-n muzica toamnei „si toamna si iarna /coboara
amândoua / si ploua si ninge / si ninge si ploua” (Moina).

Înregistrându-si prin dureroase versuri propria conditie sociala,
si implicit existentiala si spirituala, poetul a traversat prima jumatate a
secolului nostru, într-un cadru al lumii burgheze, pe care-l strabate
dar îl si vede într-un sumbru, gri, sufocant, lugubru si îndoliat
chenar cenusiu, plumburiu, iar volumele de poezii poarta aceste nume: Plumb.
Poezii (1916), Scântei galbene. Poezii (1926), Cu voi (1930), Comedii
în fond (1936), Stante burgheze (1946).

Universul bacovian este strapuns de stari, de fioruri, de teama, de singuratate,
de agonii, de pustiu, de nelinisti, de o muzicalitate funebra si de un decor
interior aparte, venit din alt decor, exterior, „cetate blestemata”
sau „azil al ftiziei”, de un parfum aparte si un cromatism scaldat
în „sunete metalice si vaier de frunze”. (G. Grigurcu).

Cunoscut ca un poet solitar, lasat în grija sotiei sale, Agatha Grigorescu-Bacovia,
poetul era un înstrainat de lume, „Aici sunt eu/ Un solitar”
(Epitaf) dar care, constientiza greul de pe pamânt, si, ironizând,
povestea moartea, descompunerea materiei, devenind un poet thanatic obiectiv:
„Curg zilele spre cimitir / Trist, una câte una”.

Citat: „Mai bine singuratic si uitat / Pierdut sa te retragi nepasator
/ În tara asta plina de humor / Mai bine singuratic si uitat”. (G.
Bacovia)

Vasile Filip



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !