Nouă zile de Rugăciune pentru unitatea creştinilor

Nouă zile de Rugăciune pentru unitatea creştinilor
Între 15 si 23 ianuarie a avut loc în oraşul nostru Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea creştinilor, eveniment care a reunit nouă culte din Oradea: biserica Ortodoxă, biserica Romano-Catolică, biserica Greco-Catolică, biserica Reformată, Biserica Evanghelică-Lutherană, biserica Unitariană, biserica Penticostală, biserica Penticostală Betania din grupul Holiness si Comunitatea Evreilor Mesianici.

Tema din acest an a fost -ÎMPĂCAREA – .

Am trecut, în fiecare dintre cele nouă seri de Rugăciune Comună, pragul gazdelor, care au depus tot efortul încât invitaţii să se simtă bine şi să se poată bucura de prezenţa Domnului şi a aproapelui .

În fiecare biserică participantă s-a simţit emoţia. Exprim astfel mulţumirea tuturor pentru atitudinea exemplara a reprezentanţilor celor nouă culte participante. În toată această perioadă aceştia s-au implicat in mod susţinut, “nu doar din vârful buzelor , bifând o activitate in agendă “ci oferind cu generozitate, de fiecare dată, câte o porţiune concreta a sufletului lor. Mulţumim si Domnul să vă răsplătească şi să vă binecuvânteze activitatea.

Am avut cu toţii de învăţat din plinătatea, profunzimea si diversitatea mesajelor încărcate de inţelepciune, căldură şi teme serioase de gândire, am primit cu toţii in dar adevărate nestemate care să ne îmbogateasca sufletul.

Având în vedere bogaţia mesajelor, cred că va fi de folos în viitor să se facă înregistrări care să poată fi difuzate si promovate in lumea noastră modernă unde adevaratele valorile sunt ignorate.

Dacă ar fi să redau doar o mică părticică din ceea ce am învăţat aş pomeni în primul rând constatarea unui părinte care sublinia faptul că “cea mai demna postură a unui creştin este aceea de rugăciune în genunchi“.

Am ascultat şi pilda tâmplarului care a destrămat conflictul între doi fraţi certaţi de multă vreme, construind între casele lor un pod în loc de zidul pe care-l comandaseră aceştia.

Am mai reţinut că “dragostea lui Cristos ne obligă la acţiune şi la atenţie faţă de fratele nostru. “

Am fost încurajaţi “să nu vâslim prea aproape, să nu visăm prea mărunt şi să nu încetăm să sperăm la veşnicie! “

Un pastor ne atrăgea atenţia la faptul că “ viaţa nu este doar despre : mănâncă, bea şi te veseleşte, să ne amintim că Unul a murit pentru noi toţi “ .

Alt părinte ne avertiza că “ robia democratiei mult trambiţate , eliberarea de dogme , distrugerea noastră ca indivizi, familie, comunitate şi naţiune crează altarul morţii …” .

Şi “ cum se poate scăpa generaţia noastră de a deveni inertă si împovărată de legile materialismului care DEZUMANIZEAZĂ ?? “

“ Vestea buna este că există soluţie .NU suntem singuri in lumea rece si goală, chiar dacă lupta impotriva curentului este grea . Pentru a inţelege visul Creatorului nu este loc de logica umană sau de orgoliul competiţiei fiindcă totul se rezolvă , totul se bazează pe DRAGOSTE . “

M-a impresionat mult constatarea unui părinte care atrăgea atenţia asupra faptului ca “ in lume la ora actuala sunt omoraţi foarte multi creştini şi nu face nimeni precizarea daca aceştia sunt ortodocşi ori catolici, lutherani ori reformaţi, unitarieni ori penticostali . Şi dacă la moarte se pare că suntem uniţi, cine suntem noi să alegem să fim dezbinaţi în viaţa ?? “

Am mai învăţat un aspect care se potriveşte practic în toate domeniile şi anume : “ pentru a fi credibil înseamnă sa traieşti precum vorbeşti “. De-asemenea contează “ să acţionăm în aşa fel încât să ne putem privi ulterior in ochi unul pe celalalt “.

Un alt pastor ne amintea faptul că “ iniţiativa legată de Crucea Roşie a aparţinut creştinilor, la fel ca şi intemeierea multora dintre marile universităţi ale lumii , ceea ce inseamnă că locurile unde ajung creştinii se schimbă în bine . Astfel nici omul care l-a întâlnit pe Cristos nu mai poate rămane la fel, el devine un ambasador al Acestuia “.

Cineva mai constata că “sângele filozofilor este de multe ori rece spre deosebire de cel al sfintilor”.

Rabinul ne-a explicat cum “ în limba ebraică termenul de –împăcare , reconciliere – are aceeaşi valoare numerică pe care o are cuvantul –rugăciune- “,cele doua aflându-se cumva pe acelaşi palier si in conexiune.

Nu in ultimul rând, un părinte şi călugăr ne atrăgea în mod foarte impresionant atenţia la importanţa iubirii aproapelui , gest care ne condiţionează evoluţia spirituală. Nu este foarte uşor să ne achităm de această temă de casă permanentă pe care ne-a dat-o Isus însă părintele ne-a sugerat o cale concretă:

“ Gânditi-va la îndragostiţi ! Fiecare tratează cu maxim interes aspiraţiile celuilalt. La fel şi noi, nu -l vom putea iubi cu adevărat pe aproapele decât dacă-l aşezăm pe o treaptă superioară în faţa noastră, mărindu-l pe măsură ce noi ne micşorăm în faţa sa . Aceasta este iubirea adevărată , să-l punem pe primul plan pe cel de langă noi “.

O noutate a acestui an a fost evoluţia de la vorbă la faptă , punând în practică încercarea de a ajuta aproapele şi astfel reprezentanţii cultelor şi-au încurajat enoriaşii să se gândească la cei mai puţin norocoşi organizând o colectă pe parcursul evenimentului . În urma acestui efort colectiv în care oamenii au arătat din plin disponibilitatea şi mărinimia lor s-a strâns suma de 7540 lei, 1500 forinti si 30 euro plus 50 de bani, poate bănuţul văduvei din Evanghelie . Aceasta a fost donată în ziua de 31 ianuarie domnului Paşca Viorel cel care a afirmat în acel moment “se dovedeşte că Evanghelia nu este doar vorbită între zidurile bisericilor ci este si trăită în afară “ , cel care a format Centrul de la Dumbrava şi adăposteşte peste 250 de oameni bătrâni, bolnavi, părăsiţi şi pe care nu-i mai primeşte nimeni, nici măcar statul . Unii au picioare degerate, unii sunt paralizaţi ori au probleme psihice. Un mic detaliu -zilnic este nevoie aici de 200 de scutece . Dar acolo oamenii mai si mănanca , chiar zilnic de trei ori fac acest lucru , au nevoie de haine ,medicamente, lemne si îngrijitori . Cum spunea una dintre doamnele pastor “ situaţia noastră , de care de multe ori nemultumiţi fiind ne plângem reprezinta pentru aceşti oameni un vis care nu se va împlini niciodată….” Pe steagul arborat în curtea de la Dumbrava scrie mare: DUMNEZEU POARTĂ DE GRIJĂ .

Ca o concluzie: “Unitatea este o profeţie a împărăţiei lui Dumnezeu “ iar “Unitatea în diversitate este precum o gradină frumoasă în care se armonizează flori de diverse culori .”

Închei cu îndemnul dat de un părinte prin exemplul Maicii Tereza de Calcutta “eu fac lucruri mici cu o dragoste imensă “.



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !