La Galeriile de Artă – Reperaj din Cetatea Oradea s-a vernisat sâmbătă expoziţia „O altfel de pictură – Sevraj XXI”, curator fiind Vioara Bara, preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici din România, filiala Oradea. Aceasta a mărturisit în deschiderea evenimentului că a încercat în ultimul timp să pună în repertoriul expoziţional subiecte provocatoare pentru artişti, aşa încât fiecare să-şi poate crea propriul laborator de creaţie.
Expoziţia încearcă să rupă toate canoanele, pictura însemnând nu doar vopsele pe o bucată de pânză. Artistul îşi poate exprima ideile şi pe o bucată de asfalt, pe materiale textile, pe obiecte, pe materiale neconvenţionale şi ieftine. „M-am bucurat că fiecare a avut curajul să iasă puţin dinlăuntrul lui şi să se exprime curajos, sincer, adevărat, fără să îi mai fie frică de penibil sau de judecată publicului. Când faci o instalaţie nu putem să vorbim de o formă estetică. Când faci o instalaţie te gândeşti la un concept. Dacă lucrarea are o motivaţie, transmite ceva, are o naraţiune, înseamnă că şi-a atins scopul, indiferent de modul de prezentare”, spune curatorul.
Nuditatea ca operă de artă
Vioara Bara a amintit de vernisajul trecut, când a avut loc un perormance a doi tineri curajoşi care şi-au prezentat nuditate trupului, „indignând” ziarele. „Nuditatea trupului, în momentul în care este justificată, nu mai devine deloc vulgară, se transformă în operă de artă. Ne-am obişnuit să vedem un trup gol într-un film, să-l vedem în teatru. Am văzut spectacolul lui Purcărete. La un moment dat 40 de actori de vârste diferite s-au dezbrăcat. Stăteam la jumătate de metru şi urmăream spectacolul şi nimeni nu a fost intrigat. Înainte de 90 primele performance-uri s-au făcut în Oradea, nu în Bucureşti, unde a fost prezentată nuditatea trupului şi nu s-a întâmplat nimic”, îşi aminteşte Vioara Bara.
De altfel, în anii 90 Oradea a luat premiul I pe ţară pentru cea mai puternică filială, pentru curaj, avangardism şi indisciplina din modalitatea de expresie în artă. După revoluţie filiala şi-a pierdut galeriile de artă, la fel ca majoritatea oraşelor din ţară. „Faptul că noi am primit aceste galerii de trei ani de zile este un lucru minunat, suntem o uniune foarte mare care are deja 100 de membri, avem două facultărţi de artă, şi cea română şi cea maghiară, asta însemnând că an de an ne mai îmbogăţim uniunea noastră cu câţiva artişti. Într-o uniune atât de puternică, în momentul în care eu invit un mare critic, curator, cum i-am adus pe Călin Dan, Erwin Kessler, Magda Cârneci, faptul că aici sunt 100 de artişti înseamnă că au de unde să selecteze”, explică Vioara Bara.
Curajul exprimării
Curatorul i-a felicitat pe artişti că au avut curajul să se exprime fiecare în felul lui, răspunzând provocării unei altfel de picturi. De altfel, cu „ O altfel de pictură – Sevraj XXI” se ontinuă seria expoziţiilor care prezintă arta socială, arta politică. Trăind într-o societate cu probleme, arta încearcă să tragă un semnal de alarmă. Artistul nu răspunde la întrebări, artistul se exprimă şi ia atitudine. „Suntem cam 70 de artişti foarte activi. Până în decembrie avem 19 expoziţii. Am vrut să fim vizibili pe scena artei orădene, de asta ne-am făcut şi «4 foi de artă», să înţeleagă societatea că are nevoie de cultură”, spune Vioara Bara.
Curatorul a trecut în revistă lucrările expuse în Galeriile Reperaj. Horea Sălăgean îşi prezintă alături de pictură şi filmul lucrării, care este o metamorfozare a personajului fantomatic din pictură. Tudor Frâncu a expus proiecţia unui stroboscop pe bucăţi din folie de aluminiu, care într-un fel reprezintă oglindirea noastră în acea proiecţie strâmbă în care nu poţi să te vezi, şi care de fapt este o incursiune în subconştientul fiecăruia. Salteaua lui Freud cu cele două neoane ale lui Adi Judea poate fi o invitaţie la psihiatru.
Daniel Dăian, care este nou intrat în filială, pune cu o gestică foarte violentă culoarea pe pânză, care de fapt este un fel de colaj. Mircea Dan a trecut de la pictura abstractă la o lucrare de colaj cu foarte mult rafinament iar Alexandru Creţa luat în loc de pânză o bucată de sârmă şi a modelat în mortar excluzând de tot culoarea. Gheorghe Tirla a pictat aripa de înger, foarte colorat, un fel de invitaţie la rugăciunea inimii ducându-se într-o zonă cât se poate de minimalistă. Mihaela Tătulescu cu „Orizontul este atât de aproape” e o invitaţie la vis, pentru că „ce ne mai rămâne în ziua de azi decât să visăm că orizontul e destul de aproape când de fapt niciodată nu e aproape”.
Vioara Bara a expus lucrarea „În caz de nevoie spargeţi geamul” – în care chiar dacă se sparge geamul, dincolo nu e nimic,. Ovidiu Sălăgean cu „Take a look” se potriveşte în „zona neagră”, Vioara Bara aşezându-l lângă lucrarea sa. „Se pare că noi avem sufletul foarte încărcat deşi suntem oameni pozitivi”, spune artista. Angela Szabo cu „aripa dragonului” încă visează la lucrurile care ar trebui să fie foarte frumoase dar care nu mai apar, Hora Dan a realizat un fel de colaj, o prelucrare a kitsch-ului iar Florina Iepure a apelat şi ea la colaj, hârtie creponată aşezată pe pânză. Ovi Pascu a expus o instalaţie prin care ne transmite faptul că „pictura poate crea dependenţă”. Mariana Sim a realizat o frumoasă lucrare pe sticlă iar Juhász Imre care a renunţat la portrete jucându-se pe o ramă.
Thomas Becket o oferit vizitatorilor din lucrarea sa „Din bube, mucegaiuri şi noroi” câte o felie la caserolă, pentru a ne dovedi că trăim pe o planetă care este în sevraj. Felicia Popescu, o altă artistă nouă în filială, a lansat la finalul evenimentului invitaţia la performance pe o pânză mare pentru o lucrare colectivă, punând la dsipoziţia celor inspiraţi mai multe pensule şi culori.
Expoziţia „O altfel de pictură – Sevraj XXI” va rămâne deschisă până în 27 noiembrie.
Citiți principiile noastre de moderare aici!