O îndoială (legată de „debarcarea” lui Daniel Vulcu de la conducerea Teatrului Regina Maria)

7Comentarii
O îndoială (legată de „debarcarea” lui Daniel Vulcu de la conducerea Teatrului Regina Maria)
© Elisabeta Pop
Poate n-aş fi scris aceste rânduri dacă în ultimele luni n-ar fi fost scoşi din poziţia de directori-manageri alţi doi directori (actriţa Dorina Lazăr de la Teatrul ODEON din Bucureşti, respectiv Lucian Vărşăndan de la Teatrul German din Timişoara), Daniel Vulcu fiind al treilea.

Toţi, cumva pe uşa din dos, în grabă mare, la mijloc de stagiune. Şi toţi, având prestaţii foarte bune, cel puţin în plan artistic, adică spectacole bune, premiere la datele fixate, public cât încape, încasări pe măsură.

În toate cazurile, motivele, explicaţiile-argument, au fost subţirele, inconsistente sau, dacă vor fi existat, ele n-au fost date publicităţii.
O asemenea situaţie trebuie să ne dea de gândit serios, atât actorilor trupelor respective, cât şi cronicarilor, adică celor care cunosc bine activitatea teatrelor, scriind despre ele, cât şi publicului, plătitor de bilete, deci oarecum celor care susţin instituţiile prin taxele lor…
Aş vrea să înţelegeţi, stimaţi conducători ai Consiliului Judeţean Bihor, că aceste rânduri sunt dictate nu neapărat ca să-l apăr pe un coleg de breaslă – pe Daniel Vulcu în speţă, deşi cred că el merită să fie apărat – cât să apăr un principiu. Cum adică să conteste cineva o comisie, pentru că nu i-a convenit rezultatul evaluării? Şi cum să alcătuiţi o altă comisie, compusă din trei oameni cam departe, toţi trei, de scena teatrală: un cântăreţ de operă, director interimar şi el, un cântăreţ de muzică populară şi o juristă din chiar Comitetul contestatar? Şi cum vă imaginaţi vreo clipă că noi, toţi care mai ştim câte ceva despre teatru, vă şi credem că notele date de aceştia, la comandă, au dat media 6,98, când minima ar fi trebuit să fie 7?

Chiar ne credeţi atât de naivi?

Păi ce ştiu aceşti domni (aud că tot ei au cântat la balul PSD organizat de Femeile partidului, doamna juristă le-o fi cântat doar din… strună celor care-o plătesc!?) veniţi din alte localităţi despre cum „merge” teatrul românesc din Oradea? Niciodată nu mi s-au părut a fi interesaţi excesiv cei răspunzători de la Judeţ, de lucrurile esenţiale ale teatrului: repertoriu, prestigiul colaboratorilor (regizori, scenografi, coregrafi etc.), calitatea premierelor, folosirea judicioasă a actorilor, acţiuni educative complementare iniţiate de instituţie, existenţa caietelor-program, o bună popularizarea a artiştilor etc. Poate doar partea financiară să-i fi interesat pe cei care susţin material teatrul, dar oare acesta să fie punctul cel mai de interes al unei instituţii artistice profesioniste? Pot fi ignorate total succesele certe, spectacolele de ţinută (credeţi că e puţin lucru să joci cu casa închisă, câţiva ani la rând, spectacole ca „Scripcarul pe acoperiş”?), prezenţa teatrului la Festivalurile naţionale, turneele de succes, premiile, prezenţa pe afiş a celor mai buni regizori din ţară (Mihai Măniuţiu, Victor Ioan Frunză, Alexandru Dabija, Bobi Pricop, Gavriil Pinte, colaborări excepţionale cu regizori de primă mărime din Ungaria etc.), cronicile apărute în revistele Teatrul Azi, Scena.ro, Apostrof, 22, România literară ş.a.?

Nimeni nu spune, bănuiesc, că n-ar fi mereu loc pentru mai bine, nimeni nu crede că Vulcu e perfecţiunea întruchipată, poate greşi şi el, poate n-ar fi rău să afişeze o siguranţă mai moderată, părând adesea arogant, poate nu toţi colegii mor de dragul lui (se ştie cât de aparte e lumea artiştilor şi cât de orgolioşi sunt şi greu de mulţumit!), dar toate acestea se pun în balanţă cu rezultatele pozitive, cu ecoul pe care îl are teatrul în plan naţional. Nu se „debarcă” directorii cu atâta uşurinţă şi nepăsare (sau, mai rău, cu intenţia mărturisită ba să le ia locul cine ştie cine, oameni aduşi de partidul cutare sau cutare…).

Richard Balint, actorul nr. 1 al Trupei „Iosif Vulcan”, scrie bine pe blog: actorii vor lua atitudine în cazul în care li se va pune în fruntea instituţiei pe te miri ce om „de partid”; în fond, într-o democraţie autentică, nimeni nu poate hotărî aşa, tam-nisam, soarta teatrului, sperietura cu „noi vă dăm banii” nu mai ţine, nu sperie chiar pe nimeni. Consilierii doar dirijează fondurile, împart banii, dar ei sunt ai bihorenilor, iar bihorenii au arătat şi în seara de duminică, la premieră („ Arta adulterului”- n.n.), că iubesc teatrul şi că le pasă… aplaudând în picioare, minute în şir. Culmea e că acest spectacol, o comedie veselă şi bine interpretată, a fost pusă în scenă tocmai de Daniel Vulcu, de unde şi impresia mea că o parte din aplauze erau cu dedicaţie…

Aşteptăm totuşi explicaţii detaliate despre activitatea lui Daniel Vulcu. Argumente care să ne lămurească de ce nu e bun el şi va fi bun altul. Cine oferă garanţia?? Altfel vom continua să punem întrebări, să comentăm, să scriem, fiţi foarte siguri de asta…

Elisabeta Pop



7Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !

versiunea HTML a comentariilor