Oradenii, asteptati sa faca investitii in arta

Oradenii, asteptati sa faca investitii in arta
Orădenii care vor să facă investiţii în artă o pot face vizitând, în aceste zile, Galeria de Artă de pe Corso.

Aggod Istvan, Ana Maria Barbonţa, Damaschin Dorin, Diana Gavrilaş, Ovidiu Gui, Jakobovits Marta, Jakobovits Miklos, Aurel Roşu, Antoniu Păuna, Sergiu Savin, Horea Sălăgean, Doina Tătar, Mihaela Tătulescu, Radu Târnovean sunt artiştii orădeni care expun în aceste zile la Galeria de Artă. Expoziţia de artă cu vânzare este organizată sub sigla Uniunii Artiştilor Plastici din România, Filiala Oradea. „Pe simezele galeriei veţi avea ocazia să admiraţi şi să cumpăraţi lucrări de artă, pictură, sculptură, grafică şi arte decorative (ceramică, metaloplastie cupru, tapiserie şi icoane) dintre cele mai deosebite şi la preţuri de bun simţ, semnate de artişti orădeni”, explică Radu Târnoveanu, administratorul UAP, Filiala Oradea.

O sculptură în lemn semnată de Andrei Catargă atrage atenţia nu numai prin dimensiuni ci şi datorită preţului: 4.200 lei. O lucrare în cupru a pictorului Miklos Jakobovits, intitulată „Stare intermediară” poate fi achiziţionată pentru 3400 lei. La fel ca şi Seascape. Grafica ce poartă semnătura Doinei Tătar poate fi cumpărată cu 1550 lei. O pictură a lui Aurel Roşu costă 1.000 lei. Icoanele bizantine ale lui Sergiu Savin costă până în 800 lei. Lucrări interesante prezintă în expoziţie tânărul Ovidiu Gui, a cărui lucrări pot fi achiziţionate la preţuri ce încep cu 250 lei.

Melcul de aur, cea mai scumpă piesă

Pictura pe pânză a artistului Miklos Jakobovits are preţul de 4.800 lei. „Este valoarea artistului, cota lui”, explică pictorul Ovidiu Gui, unul dintre amfitrionii evenimentului, preţul ridicat al picturii, aşa cum e perceput de un profan. Ovidiu Gui spune că pictura pe pânză „Melcul de aur” este o lucrare multipremiată internaţional. Lucrările pictorului Jakobovits Miklos se găsesc în numeroase colecţii personale din ţară şi străinătate, în colecţii ale muzeelor. Printre premiile pe care artistul le-a obţinut de-a lungul timpului amintim Premiul Preşedintelui Ungariei în 2002 şi Diploma de excelenţă acordată de Ministerul Culturii din România în 2010.

„În ceea ce privește artele plastice, sunt interesat de urmele spirituale lăsate de omenire, de acele semne și semnale purtate de obiecte și amintiri, care, prin calitățile lor ne aduc mesaje din timpuri demult trecute și despre oamenii vremii, încălzindu-ne cu poveștile despre viața și destinul lor. Prin culori și forme îmi transmit armoniile și disonanțele găsite în relațiile dintre oameni. Urmăresc aceste secrete care licăresc înspre mine cu strălucirea lor misterioasă ca și cum aș interoga trecutul și relațiile lui enigmatice din interiorul unei dimensiuni magice, punându-le în contrast cu embleme frivole, banale și cu simbolurile bizare ale omenirii din prezent”, se dezvăluie publicului pe site-ul personal, pictorul Miklos Jakobovits.

Fără simboluri bombastice

Pictorul nu e adeptul simbolurilor bombastice, iar sub pensula sa şi cele mai banale obiecte devin serioase. „Astfel, picturile mele nu sunt opere de artă abstractă, ci mai degrabă se apropie de metafizică, întrucât încerc să dezleg semnele secrete din starturile îndepărtate ale vremurilor și spațiilor. Prin munca mea, desprind straturile care ascund mesaje care mi-au fost trimise din acele vremuri îndepărtate, așa cum un medium ascultă șoaptele oamenilor plecați demult. Evit simbolurile bombastice, care crează tensiune și care provoacă și caut să fac timpul și spațiul perceptibile, așa cum încerc să le și sanctific. În acest proces, chiar și obiectele cele mai banale devin serioase și capătă o semnificație fatidică.

Dorința mea este de a face ca suprafețele (picturilor mele) atemporale să suprapună straturi de culoare consumabile în timp, până când încep să radieze vizibil, îmblânzind chiar și agresivitatea autonomă a sorții înseși. Această dorință bizară care evită orice impresie superficială, culori arzătoare și efecte pitorești nu este niciodată saturată de vanitatea picturală, întrucât dorește să infecteze și să cheme în profunzime prin strălucirea ei tăcută. Astfel, aș putea spune că picturile mele nu ard și nu emană flăcări în mod agresiv, ci mai degrabă strălucesc în mod credibil. Cred că această strălucire, în epoca noastră goală din punct de vedere spiritual, ar putea însemna, de asemenea, strălucirea umanității, insula liniștită de care au nevoie sufletele noastre în vremurile furtunoase ale prezentului nostru”, explică pictorul.

 



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !