Petru Filip: Acum nu mai am aceeaşi presiune

9Comentarii
Petru Filip: Acum nu mai am aceeaşi presiune
Proaspăt europarlamentar în cadrul grupului popularilor europeni, Petru Filip ne-a călcat vineri redacţia, ocazie cu care ne-a acordat şi un interviu. Video 1 2 3

Despre felul în care funcţionează Parlamentul European, cum se simte Filip ca europarlamentar, ce preocupări are la Bruxelles, cum poate ajuta Bihorul de acolo, dar şi cum e poziţionat PD în încercarea de a păstra Primăria, citiţi în interviul de mai jos:

 

Domnule Filip, ce-aţi căutat şi ce-aţi găsit în Parlamentul European? Din ce comisii faceţi parte?

Am căutat în primul rând o experienţă politică nouă. Am considerat că viaţa administrativă într-o primărie de mare oraş îţi creează avantajul şi oportunitatea de a căuta o evoluţie politică. Am găsit o structură politică suprastatală, ea însăşi într-un proces de transformare, în care România trebuie să fie o parte activă.

 

Din ce comisii faceţi parte?

Am mers pe Dezvoltare Regională, pentru că administraţia locală e mai legată de această activitate deşi, vă spun sincer, Comisia de Dezvoltare Regională e una dintre cele mai tehnice comisii, fără încărcătură politică. Din fericire, a fost loc în această comisie. Sunt supleant în Comisia de Muncă şi mai sunt membru plin în Comisia Parlamentului European care se ocupă de relaţia cu Consiliul Legislativ Palestinian. Aceasta din urmă e o comisie cu caracter eminamente politic.

 

Cum se pune problema la Bruxelles? Are Uniunea Europeană vreun „călcâi al lui Ahile”?

UE are multe „călcâie”, până la urmă. Construcţia UE e până la urmă o construcţie politică definită de un spaţiu geografic, iar perspectiva UE e de la Atlantic la Ural şi de la Marea Baltică la Mediterana, inclusiv Ucraina, inclusiv Belarus. Un al doilea criteriu e apartenenţa la lumea creştină.

Principala ameninţare la adresa Uniunii e dată de capacitatea ţărilor membre şi a cetăţenilor lor de a înţelege că, până la urmă, UE reprezintă singura modalitate de a face faţă globalizării. Globalizarea nu e o lozincă. În spaţiul european conştient e clar că globalizarea va ridica mari probleme UE şi ţărilor membre, dacă ele nu vor gândi asupra lucrurilor care le apropie, şi nu asupra celor care le dezbină. Există pericolul ca, datorită acestei diversităţi de culturi, de abordări, de istorie, de tradiţie, ca membri ai UE, oameni politici sau simpli cetăţeni, să nu privească decât lucrurile care îi diferenţiază, nu cele care îi apropie.

 

Care e programul dumneavoastră ca europarlamentar? Cate ore munceşte un eurodeputat pe zi?

Programul ţi-l faci cum crezi de cuviinţă. E un program suficient de liber, pe care şi-l gestionează fiecare după chipul şi asemănarea lui. Depinde de săptămâna unde eşti. Dacă eşti la Strasbourg, şedinţele de plen încep dimineaţa la ora 9 şi se termină la orele 23-24. Există perioada de vot, în care eşti obligat să mergi la vot. În rest participi la rapoartele de plen care te interesează, în rest participi la ceea ce te interesează.

La Bruxelles, unde sunt şedinţele de comisie şi de grup politic, de obicei se începe la ora 9 şi se termină la ora 20. Se mănâncă în Parlament, deci nu trebuie să ieşi. De obicei, toată ziua o petreci în clădirile Parlamentului European. În România, acasă, ajung joi sau vineri, şi plec duminica seara sau luni la prânz.

 

Sunteţi un om mai senin de când aţi fost ales eurodeputat? Aveţi regrete în urma părăsirii Primăriei? 

E ca şi chestia aia cu criminalul care se întoarce întotdeauna la locul faptei. După ce ai stat atâta amar de ani într-o instituţie, sigur că te leagă foarte multe amintiri. E o parte din viaţa ta, pe care ai lăsat-o acolo. Cu bune, cu rele… Totuşi, cei mai mulţi ani activi i-am petrecut în Primărie. Vrând-nevrând, venind acasă, nu neapărat că te loveşti de regrete, dar sigur că sunt încă ancorat, cel puţin sentimental, în problemele oraşului.

Sigur că sunt mai senin… Nu mai am aceeaşi presiune, pentru că un oraş îţi transmite o presiune enormă, pe care o preiei, dacă eşti conştient de importanţa job-ului. E clar că sunt mai liniştit.

 

Ce v-a surprins cel mai mult în ceea ce priveşte modul de lucru la PE? Care e diferenţa majoră între Bruxelles şi Bucureşti?

La Bruxelles există o birocraţie controlată. Sistemul este foarte birocratic pentru că, fără un astfel de sistem, ar fi fost foarte greu să armonizeze 27 de naţiuni. Diferenţa majoră e că această birocraţie riguroasă face ca sistemul să funcţioneze. Nu se întâmplă ceea ce se întâmplă în Parlamentul României: preşedintele Camerei spune un lucru, apoi se blochează, proiectele de legi se întorc ş.a.m.d. Aşadar, la început m-a surprins sistemul acesta birocratic, care mi s-a părut într-o primă fază foarte stufos. Însă, după ce l-ai parcurs, lucrurile nu mai sunt aşa dificile în a le înţelege… Însă la început, într-adevăr, eşti şocat de o astfel de instituţie europeană, care strânge în interiorul zidurilor câteva mii de funcţionari care lucrează pentru realizarea unui sistem european unitar.

 

Aveţi vreo posibilitate să-i ajutaţi în mod şi concret pe orădeni, prin activitatea pe care o desfăşuraţi la Bruxelles şi Strasbourg?

Da, există câteva pârghii, şi sper ca în această primăvară să le şi pot concretiza. În primul rând, poţi stimula relaţii directe cu parlamentari europeni care provin din anumite regiuni ale Europei şi regiunea ta de proveninţă şi sper ca în aprilie-mai să aduc în Bihor colegi din Comisia de Dezvoltare Regională, pentru a le prezenta posibităţile şi avantajele dezvoltării unor relaţii economice între regiunile lor şi Oradea-Bihor. De asemenea, se poate face lobby pe proiectele majore de infrastructură, prin Reprezentanţa României la Bruxelles, pe care ai putea, în cadrul programelor de finanţare de tip euroregiune, să le aduci. Nu e uşor, nu e simplu, dar se poate încerca. Altfel, ajutorul pe care îl poţi da se focalizează în special la nivel naţional pentru proiectele de legi care influenţează anumite ţări ale UE, cum e şi va fi anul acesta pachetul de legi pentru protecţia mediului, ce va afecta în principal ţările intrate în ultimii ani în UE şi care, fără ajutorul UE, nu vor putea surmonta efortul financiar la care vor fi supuse din punct de vedere tehnologic pentru reducerea emisiilor în atmosferă.

 

Aveţi vreo preferinţă pentru candidatul PD la Primărie? Aveţi încredere în Mihai Groza?

Încredere nu pot să am decât în persoana care are cele mai mari şanse de a câştiga. Nu pot să-mi permit în acest moment luxul de a marşa din punct de vedere personal pentru o anumită persoană numai pe chestiuni legate de simpatii. De fapt, după o perioadă de gestiune politică PD în Oradea nu poţi să-ţi permiţi luxul să mergi pe chestiuni sentimentale. În acest moment nu pot decât să evaluez şi probabil în perioada următoare vom avea suficiente informaţii pentru a şti unde ne găsim din punctul de vedere al capacităţii unuia dintre posibilii candidaţi ai Partidului Democrat de a intra cu şanse în această bătălie, care, sigur că, prin plecarea mea, a deschis o uşă mult mai largă decât ar fi fost dacă aş fi rămas în această competiţie.

 

Consideraţi că ar fi un atu în plus pentru PD dacă viitorul candidat la Primărie ar fi o persoană care a lucrat şi în anii precedenţi în sânul municipalităţii?

Am, din păcate – nu numai eu, ci PD în sine – experienţe politice neplăcute vizavi de implanturile făcute din exterior în situaţia unor alegeri, în sensul în care apartenenţa la un partid trebuie, până la urmă, probată în timp. Partidul este o instituţie care, dacă cineva intră şi activează, activează în interiorul partidului respectiv şi când este la Putere, şi când este în Opoziţie. Nu poţi să spui că eşti într-un partid doar când acesta este la Putere sau numai atunci când partidul este în vârf, în aşa fel încât partidul să-ţi ofere şansa de a câştiga un post. De aceea, eu am avut, din păcate, experienţe absolut nefericite din acest punct de vedere, trebuie să recunosc. Unul mi-e foarte la-ndemână: cel legat de alegerile pentru Parlamentul României, în 2004, când am dat deoparte, totuşi, pe vot politic, militanţi ai PD, care au mâncat de multe ori şi pâinea aia urâtă, care nu se vede, a unei activităţi politice, ca să pun persoane din exterior şi care, după ce au ajuns ce au ajuns din punct de vedere politic datorită Partidului Democrat şi datorită subsemnatului, au întors spatele şi au dat cu piciorul.

 

Calin Corpas



9Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !

versiunea HTML a comentariilor