„Port povara generaţiei care a plecat”

„Port povara generaţiei care a plecat”
ORADEA – Scriitor şi dramaturg, director al teatrului orădean în perioada de apogeu a instituţiei, om de presă, dar şi politician, Mircea Bradu a împlinit în aceste zile 70 de ani.

Ajuns la această vârstă, cunoscutul om de cultură a acordat un interviu, cu tentă retrospectiv-nostalgică, Jurnalului bihorean.

J.b.: Cum se vede literatura bihoreană la 70 de ani?
Mircea Bradu: E o vârstă la care se poate privi înapoi, se poate face o retrospectivă serioasă. Cu foarte mare îngrijorare, aproape vecină cu panica, constat că dintre noi, cei din generaţia mea, cei care am pornit împreună, cum au fost Dumitru Chirilă şi ceilalţi colegi de la Familia, am rămas singur. Se întâmplă două fenomene în singurătatea asta.

Pe de o parte rămâi cu povara celor plecaţi, iar pe de altă parte ai senzaţia că aceia care le-au urmat au uitat parcă de ei, aşa încât simţi nevoia să îi reafirmi din când în când. De asta, de foarte multe ori, în munca mea din administraţia locală, atunci când vine vorba despre denumirea străzilor cu personalităţi culturale locale, am căutat să fie puşi la locul lor aceşti oameni, şi îndrăznesc să spun că nici unul dintre cei care au făcut ceva pentru cultura Bihorului şi Oradiei nu au trecut neamintiţi, neobservaţi.

J.b.: Care au fost realizările generaţiei la care vă referiţi?
M.B.: Deci, judecând de la înălţimea acestei vârste, cred că se încheie un capitol, al unei generaţii pe care mă simt responsabil să o subliniez. E o generaţie care a făcut două lucruri foarte importante. În primul rând, a readus Oradea în circuitul cultural al ţării, la nivelul pe care l-a avut înainte de război, atât prin resuscitarea revistei Familia, cât şi prin toate gesturile care au decurs din această iniţiativă. Gândiţi-vă că la Familia au fost aduşi oameni care abia părăsiseră temniţele comuniste.

Aici se uită rolul lui Alexandru Andriţoiu, despre care se păstrează doar amintirea sa boemă, uitându-se că, înainte de toate, a fost un mare poet şi un adevărat om. Mă doare sufletul că nici o editură nu s-a gândit să îi valorifice, în mod serios, activitatea creatoare. Singurul care a încercat să facă asta a fost Marin Chelu, dispărut şi el, prea devreme, dintre noi. De asemenea, eu consider că şi Aron Cotruş este o personalitate culturală a cărei adevărată valoare nu este încă recunoscută de public, pentru că editurile locale care i-au publicat opera au o suprafaţă de acoperire destul de mică. Cu 300 de exemplare tipărite dintr-o carte nu se poate impune o personalitate.

J.b.: O lungă perioadă de timp aţi fost directorul Teatrului de Stat din Oradea. A fost cea mai fastă perioadă a instituţiei. Ce amintiri păstraţi din teatru?
M.B.: Teatrul a fost un centru de atracţie extraordinar şi era singurul domeniu al vieţii publice care nu a fost atins de politic, mai precis de cultul personalităţii. Pentru că, până la urmă, erai obligat ca din cele şase premiere ale unei stagiuni să ai cel puţin două piese de actualitate.

Ceea ce nici nu era foarte rău, pentru că stimula foarte mult creaţia teatrală. În acea perioadă s-au impus câţiva dramaturgi cu operă interesantă. Se cultivau drama şi comedia românească, erau foarte multe festivaluri, iar teatrul orădean, dacă aş risca un clasament, aş putea spune că dacă nu era primul, atunci era cel puţin al doilea teatru din provincie ca valoare. Oricum, primul din afara Bucureştiului care intrase în acest circuit de festivaluri. Un rol deosebit în această imagine a teatrului l-a avut, şi ţin să subliniez asta, Vetuţa (Elisabeta) Pop, care era un organizator de repertoriu formidabil. Prezenţele noastre pe scenele altor teatre din ţară erau adevărate evenimente.

În acest context, nu pot decât să salut prestaţia lui Lucian Silaghi, actualul director al teatrului, care, iată, se străduieşte să readucă această instituţie la nivelul deceniilor anterioare. Cred însă că eforturile sale ar trebui mai mult sprijinite de trupa teatrală.

J.b.: Nu în ultimul rând, sunteţi un om de presă. Cum vi se pare mass-media de azi?
M.B.: Cred că marele păcat al presei de astăzi este faptul că gazetarii nu se mai întâlnesc cu cititorii decât prin intermediul articolelor. Ei nu au întâlniri cu cititorii, poate doar pe sticla televizorului şi aici, de cele mai multe ori, nu apar cei care sunt adevăraţii autori ai ştirilor. Se cultivă o falsă imagine a oamenilor de presă, reporterii fiind împinşi în culise. Este ca şi cum, la o fabrică de pantofi, reprezentativ ar fi cel care poartă încălţările în spoturile publicitare.

J.b.: Ce regrete aveţi? Ce vă dezamăgeşte acum?
M.B.: Ca profesor la origine şi ca fiu, nepot şi strănepot de dascăli, nu pot să nu remarc faptul că şcoala de astăzi nu mai reuşeşte să impună lectura în dauna informaţiilor parazite cu care copiii se confruntă zi de zi. Noua generaţie nu mai citeşte, din păcate, şi nu se poate învăţa totul de pe internet. Lectura este o asimilare pe care trebuie să ţi-o asumi în momentul în care vrei să devii intelectual, pentru că dacă te vei măsura doar după ceea ce apare în mod întâmplător, ca fapt divers, în media electronică, nu te vei putea considera niciodată un om citit.

Atunci când profesorul recomandă o lectură, nu o face doar pentru ca elevul să înveţe să citească mai repede, ci pentru ca tânărul să treacă prin filtrul propriilor sentimente textul. Formarea unei personalităţi în ziua de astăzi se face aproape ca în boxe. Tu stai în centru şi primeşti ceea ce ţi se dă, şi nu ţi se permite să ai discernământul de a alege.

Factbox
Mircea Bradu
Data şi locul naşterii: 14 ianuarie 1937, comuna Lăzăreni, Bihor
Studii: absolvent al Universităţii din Bucureşti, Facultatea de Filologie, secţia Literatură, critică literară şi folclor
Carieră: colaborări la Radio Bucureşti, la presa centrală cotidiană şi la reviste de specialitate în timpul studenţiei. În 1965 face parte din prima echipă redacţională a celei mai recente serii a revistei Familia, iar în 1977-1992 este director al Teatrului de Stat din Oradea. Din 1992 înfiinţează reţeaua Radio Transilvania, care emite acum în 17 localităţi din Ardeal.
A scris peste 20 de piese de teatru, multe dintre ele jucate pe scene din toată ţara, şi mai multor volume de proză. Deţinător al mai multor premii literare.

Valentin Buda



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase