Povesti cutremuratoare ale supravietuitorilor din 1977

Reactualizat la:
2Comentarii
Povesti cutremuratoare ale supravietuitorilor din 1977
Marti se implinesc 31 de ani de la cutremurul din 1977, cand peste 1. 570 de persoane si-au pierdut viata. Dintre acestea, aproape 1.400 erau din Bucuresti.

Seismul cu magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter nu a durat decat 56 de secunde, dar efectele sale au fost devastatoare.

Cutremurul a insemnat dezastru total – 2 miliarde de dolari pagube in toata tara. Din nou Bucurestiul a primit cea mai grea lovitura – 70% din pierderi au fost aici.

La numarul 6 din strada Ziduri Mosi se afla unul dintre blocurile care au fost repartizate in 1977 celor care si-au pierdut locuinta si bunurile in timpul cutremurului, scrie “Adevarul” de marti. Un bloc obisnuit, de 10 etaje, cenusiu si obosit, pe o alee scurta in spatele magazinului Bucur Obor.

In cladirea cu 44 de apartamente din strada Ziduri Mosi, au ajuns, la nici o saptamana de la cataclism, zeci de familii ramase fara locuinte. Pe 8 martie 1977, Comitetul Politic Executiv al CC al PCR hotara: “Cetatenii care au locuit in blocurile prabusite vor primi imediat locuinte in blocurile noi. Toti cetatenii ale caror locuinte au fost nimicite si carora cataclismul le-a distrus avutul vor primi noile apartamente, dotate gratuit, de catre stat, cu tot mobilierul necesar, inclusiv cu aparate de radio si televizoare”.

Zis si facut: la nici o saptamana de la cutremur, in blocul nou din strada Ziduri Mosi au inceput sa apara primii locatari. Printre ei se numara si familia Hristea. In 1977, locuiau in blocul 11 din strada Popa Rusu, la etajul 5, din opt cate erau in total. Ea, pensionata pe caz de boala, sotul, medic la Policlinica “Ana Ipatescu”, Razvan, 13 ani, si Raluca, 11 ani. In seara cutremurului, erau toti acasa. “Se transmitea opera «Norma» si ne asezaseram sa ne uitam”, a declarat Aurelia Hristea pentru Adevarul.

Erau toti intr-o camera pe coltul blocului: ea pe un scaun, copiii pe pat si sotul pe sezlongul ala care i-a purtat atata ghinion. Pentru ca, atunci cand a inceput zguduiala, benzile metalice s-au infasurat pe gamba stanga si i-au strivit-o.

“I s-a intrerupt circulatia, fractura deschisa, praf, mizerie, cangrena. A trebuit sa dau in scris sa i se taie piciorul, ca sa poata fi salvat. Trist, foarte trist. Mi-am impus sa uit, dar uite ca n-am uitat”, a declarat ea. Familia Hristea este singura familie scoasa din daramaturile blocului din Popa Rusu cu toti cei patru membri in viata.

In blocul din strada Ziduri Mosi sta de treizeci si unu de ani si Ana Falamas. S-a mutat aici in martie 1977 cu fiica ei de 8 ani, Evelin, dupa ce blocul de 9 etaje in care locuiau – din Tudor Arghezi nr. 1 – s-a facut una cu pamantul. Ea a declarat pentru Adevarul ca isi aminteste, de parca ar fi fost ieri, starea de neliniste ce o cuprinsese in ziua aceea: “Nu ma certasem cu nimeni, dar eram foarte agitata. In autobuz, cand ma intorceam de la serviciu, aveam impresia ca toata lumea imi sufla-n fata”.

Si-a dus fata la nasa ei, pe Bulevardul Republicii si s-a intors acasa, dar nu avea stare. “Imi inmuiasem niste rufe, n-am putut sa spal, aveam de calcat, n-am calcat, imi tot faceam cruce si ma intrebam ce-o fi cu mine. Imi tot suna o voce-n cap: «Du-te!», «du-te!»…”

Si s-a dus dupa fata. Nu s-a oprit, desi ii zisese o matusa din bloc sa treaca pe la ea. Matusa a murit cateva ore mai tarziu. Ce-a vazut apoi dupa cutremur a ingrozit-o: “Perdele fluturand pe firele de troleibuz, calorifere aruncate de-a valma, pe strada, iar din gramada care fusese blocul meu se auzeau tipete, murmure: Salvati-ne, salvati-ne!. Din vreo 500 de persoane cate traiam acolo, au mai ramas in viata cam 50, ca ne-am intalnit apoi pe la primarie, cand se faceau listele cu sinistrati”, isi aminteste Ana Falmas.

Elena Closan, de la apartamentul 22, o alta supravietuitoare a cutremurului, stie ca ii datoreaza viata sa si-a sotului sau, lui Florin Piersic. Asta pentru ca actorul e cel care a insistat ca sotii Closan sa fie prezenti la premiera filmului “Cuibul Salamandrelor”, pe 4 martie 1977, la Sala Palatului.

“Ne cunoscuseram cu un an in urma, in avion: eu veneam dintr-o delegatie in Spania, iar Florin Piersic se intorcea in tara de la filmari. A tinut neaparat sa ma invite pe mine si pe sotul meu la premiera. Pe 1 martie, ne-a adus si biletele. Pe 4 martie insa, sotul meu era la Timisoara si nu stiam daca se va intoarce pana seara.

A venit pe la 7 si, cu mana pe clanta, mi-a zis: «Pai, hai! Nu esti gata?» Eu eram acasa cu croitoreasa si-mi faceam toalete. Si, daca nu plecam la Sala Palatului, imi faceam toalete pentru toata viata. Pentru ca blocul din Alexandru Sahia numarul 1 a fost ras de pe fata pamantului. Si din o suta si mai bine de locatari n-au supravietuit decat cinci persoane” a declarat si Elena Closan pentru Adevarul.

In apartamentul 15 din blocul de pe Ziduri Mosi locuieste familia Mircea. Constantina Mircea a ajuns aici impreuna cu sotul ei, din blocul de pe Popa Rusu numarul 11, ca si Aurelia Hristea. A reusit sa iasa din apartament – statea la demisol – in timp util, “dupa ce-am traversat, a cazut blocul”.

Mai sus, la etajul 6, apartamentul 26, sta Marin Antonescu. Vine din Militari, din blocul OD16, facut una cu pamantul. A scapat cu viata pentru ca era la serviciu in timpul nebuniei.



2Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

versiunea HTML a comentariilor