Pupa Russa, un roman de excepţie

ARAD – Gheorghe Crăciun, un cap de serie al prozei generaţiei optzeci a murit la nici 57 de ani, la începutul acestui an. L-am cunoscut cu ocazia unor întâlniri literare la Sighişoara şi Oradea iar ultima noastră întâlnire s-a petrecut la Paris.

Fusese invitat la o întâlnire cu publicul la cea mai modernă librărie, K 2, nu departe de Biblioteca Mitterand. Era o seară tristă din noiembrie 2005 în care talentatul prozator, alături de poeta Magda Petreu şi prozatorul Dan Lungu, a răspuns întrebărilor publicului curios să-i cunoască opera. În barul de la parter se adunaseră cititori, studenţi, curioşi. Întâlnirea era organizată temeinic, se făcuseră traduceri şi prezentări iar scriitorii români stăpâneau destul de bine limba lui Voltaire. Cum aveam asupra mea romanul Pupa Russa, apărut la editura Humanitas, i-am cerut un autograf şi am discutat despre carte, scrisă pe o durată de opt ani. Scrisesem o cronică şi eram nerăbdător să îi spun părerea mea: alături de cărţile lui Mircea Că

rtărescu mi se părea unul din cele mai bune romane ale ultimei decade. S-a înseninat, a plecat ochii cu modestie şi mi-a spus că nu are cum să mai scrie altul atât de important. Atunci nu am înţeles…

Istoria spectaculoasă a inocentei şi vinovatei Leontina

Vestea morţii lui Gheorghe Crăciun, un prozator exemplar al generaţiei sale, dar şi un eseist de substanţă, alături de Mircea Nedelciu (un alt mare dispărut!), Alexandru Vlad, Ioan Groşan şi alţii, a mişcat întreaga suflare scriitoricească. Pupa Russa e al patrulea roman al său, o carte în care a renunţat la experimentele anterioare şi care îi reuşeşte pe deplin, atât ca formulă narativă, cât şi ca personaje şi atmosferă. Leontina este femeia esenţială, femeia fatală, o tânără înzestrată sub toate aspectele care însă face pactul cu diavolul pentru a accede la putere. Este tipul arivistului din societatea totalitară, dar şi o femeie misterioasă, prezentată pe fondul unei fresce vii şi dinamice. Şi în acelaşi timp o cuceritoare, un Don Juan feminin. Analist fin al sufletului femeii, Gheorghe Crăciun ne-o prezintă în cele mai diverse situaţii, începând cu copilăria idilică la ţară, continuând cu şcoala, adolescenţa, aventurile erotice, căsătoria şi moartea tragi

că. Avem în sfârşit un mare roman al perioadei comuniste şi al începutului tranziţiei, un roman de analiză psihologică şi unul erotic, dublat de un roman social şi politic. Cartea are şi o subtilă doimensiune parodică. Un roman în care autorul s-a implicat total în aşa măsură încât a putut afirma cu curaj şi răspundere creatoare: „Leontina sunt eu!”

Vasile Sarandan



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase