Radiografii, într-un calm aparent

Radiografii, într-un calm aparent
ARAD – Am avut parte de un sfârşit de săptămână destul de liniştit, netulburat de valuri mari dinspre zona politicului. Până şi Congresul de constituire a PLD, care avea să-l ungă, previzibil, pe Theodor Stolojan ca preşedinte al liberalilor democraţi, s-a desfăşurat într-o stare de acalmie vecină cu dezinteresul general.

A fost însă vorba de o linişte aparentă, dincolo de care se adunau nori negri, prevestitori de furtună.

 În spatele aceleiaşi aparenţe, puteai simţi multă nervozitate, îndeosebi în zona Partidului Democrat, nervozitate cauzată de aşteptarea noii formule guvernamentale, prelungită de premierul Călin Popescu Tăriceanu până la limita răbdării tuturor. Credem că este interesant să aruncăm o privire asupra atitudinilor şi asupra reacţiilor partidelor, în aşteptarea anunţului privind componenţa Executivului restructurat. Putem obţine astfel şi o radiografie, la zi, a stării principalelor partide.

Liberalii au preferat să afişeze o tăcere misterioasă asupra demersului lui Tăriceanu, şi să arate siguranţa de sine a celui care are în mână pâinea şi cuţitul. Mai limbut, Ludovic Orban a ţinut să adâncească misterul, spunând că, şi dacă vor fi democraţi în componenţa noii formule de guvern, oricum nu-i vom regăsi pe Blaga, Macovei, Berceanu… Fireşte, mulţi s-au întrebat imediat: aşadar, ar fi posibilă „sfânta împăcare”? Nimic sigur, dar nici nimic imposibil. Cu atât mai mult cu cât democraţii nu s-au jenat să se umilească, în fel şi chip, insistând cu vrerea lor dureroasă de-a rămâne la guvernare. E greu de spus, acum, ce impresie a produs în rândul electoratului democrat acest mod de-a se umili, fără jenă, arătat de PD.

O siguranţă vecină cu a liberalilor au afişat şi udemeriştii. Ba, până şi misterul i-a apropiat de liberali, atunci când Marko Bela a vorbit de nevoia de PSD şi PC a noului cabinet. Ce să însemne această „nevoie”? A rămas să aşteptăm ieşirea la rampă a lui Tăriceanu. Asta, şi pentru că dinspre PSD a fost o tăcere care putea sugera orice – şi linişte, şi nelinişte, şi siguranţă, dar şi incertitudine… Aşa că s-a auzit doar vocea deputatului PSD Valeriu Zgonea care, la Craiova, vorbea de baronii locali, de vătafii şi de boierii PD, dar şi despre conflictul  dintre Blaga şi Videanu, pe motiv că Băsescu l-ar dori şef la PD pe ultimul. Au zis şi pesediştii ceva, doar ca să nu tacă în mod suspect? Vom afla curând.

Singurul care s-a dat şi zglobiu şi guraliv a fost Gigi Becali. A profitat de linişte ca să ne strige că vrea alegeri anticipate, că el nu poate conduce ţara (!) cu un „parlament de mafiotişti”, că la anul Partidul Noua Generaţie va avea 30-40 la sută şi va câştiga alegerile, şi câte şi mai câte. Am fi tentaţi să spunem că pasărea mălai visează, dar repede ne vin în minte alegerile din 2000, când C.V. Tudor şi PRM au câştigat în aproape toate judeţele din Transilvania şi Banat – excepţia s-a numit judeţul Bistriţa-Năsăud.

Credem că aceste radiografii sumare pot oferi o schiţă de portret şi o sugestie pentru starea de moment a partidelor noastre şi a liderilor acestora. Nu-i aşa că sunt sugestive?

Tristan Mihuta



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase