Reforma justiţiei

Toata lumea vorbeste în fel si chip de necesitatea reformarii sistemului judiciar românesc. Oare de ce? Pai, de exemplu, statisticile Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie arata ca anual peste 400 de persoane sunt trimise de procurori în judecata, dar în final sunt achitate.

Statisticile instantei supreme din 2001 – 2004 indica peste 1.700 de persoane arestate (dintre care 236 arestate abuziv), dar ulterior achitate de catre instanta.
Pentru unul din zece arestati, masura privativa de libertate nu se justifica în raport cu probele din dosar. Iar numarul erorilor judiciare în dosare penale din perioada 1995 – 2003 ale instantelor de judecata, dovedite prin admiterea recursurilor în anulare, e de aproape 5.000.

Un astfel de sistem au mostenit actuala putere si suparatorul sau ministru al Justitiei, Monica Macovei (ca atare, prompt atacata în presa). Marcel Tundrea a stat în închisoare 12 ani pentru o crima pe care n-a comis-o. I s-a instrumentat în 1992 un dosar de viol si omor, fiind condamnat la 25 de ani de închisoare, pe baza marturiei unei batrâne de 70 de ani care n-a vazut crima, dar zicea ca l-a vazut lânga cadavru. Tundrea a fost eliberat abia în 2004, dupa ce un procuror de la Tribunalul Gorj a luat în seama nenumaratele lui memorii trimise din închisoare.


Tribunalul Brasov l-a achitat pe Tundrea la sfârsitul anului trecut, constatând ca nu el a comis crima pentru care facea puscarie. Procurorii au facut apel, dar expertiza de dupa deshumarea victimei a dovedit ca Tundrea nu putea fi autorul violului si crimei. Sentinta finala de achitare s-a dat în septembrie, iar criminalul real a ramas tot necunoscut si în libertate.

Numarul de plângeri depuse de români împotriva statului român la Curtea Europeana a Drepturilor Omului a depasit cifra de 22.000. La sfârsitul anului trecut, România avea de platit despagubiri de peste patru milioane de euro celor nedreptatiti (evident, sunt bani publici, din impozitele si taxele tuturor – adica, ale tuturor celor care le platesc).


În plus, justitia româna serveste si interesele personale sau de partid ale unor politicieni sau oameni influenti, asa ca unul din principiile de baza ale democratiei, separatia puterilor în stat, e încalcat. Celebrele stenograme ale sedintelor PSD consemnau interventiile Rodicai Stanoiu, fost ministru al Justitiei, si ale lui Florin Georgescu, fost ministru al Finantelor, care vorbeau de dosare îngropate sau confectionate în functie de interesele partidului.

La vremuri noi, tot noi. Lupii îsi schimba parul, dar naravul (si functiile) ba. Înca se aude ca daca ai bani si pile, îti poti cumpara neînceperea urmaririi penale sau macar o pedeapsa cu suspendare sau o adeverinta medicala ca nu poti suporta regimul de detentie. Cica au fost si dosare care au disparut din arhivele tribunalelor, sau infractori pusi în libertate pentru ca un procuror a „uitat” sa ceara prelungirea mandatului de arestare.


„Sa se faca dreptate, chiar daca ar pieri lumea” (proverb latin). „Dreptatea umbla cu capul spart” (proverb românesc).

Adrian Gagiu