Românii mari şi mici

2Comentarii
Ştiţi vorba aceea: „Unde sunt doi români, unul trebuie să fie şef”? Ar trebui schimbată în: „Unde sunt doi români, unul trebuie să ia premiul de excelenţă!”. De la prietenescul skandenberg din copilărie şi până la Capital Top 300, românul e lacom de glorie.

Mania premiilor, cupelor, decoraţiilor şi diplomelor ne-a copleşit într-o asemenea măsură, încât am ajuns să inventăm competiţii numai de dragul de a ne premia între noi. Iar cum în competiţiile cu alţii ieşim mai mereu în partea a doua a clasamentului, am ajuns să concurăm cu noi înşine. Dacă toţi participanţii sunt români, şansele ca învingătorul să fie român sunt considerabile, nu? Printr-un intens demers mediatic, de altfel, foarte bine făcut, TVR îi cheamă pe români la urne. Misiunea lor: să-l găsească pe cel mai mare român. Din păcate, campania a fost extinsă şi pe Internet. Iar cu mouse-ul în mână, orice ghiolban descoperă că are umor. Şi aşa s-a născut o listă lungă cât picioarele Roxanei Ciuhulescu (mare româncă). Cu propuneri dintre cele mai diverse. Şi mai de prost gust.
Ce şi cum trebuie să fie Cel Mai Mare Român? Să fie cel mai bun brand pentru România? Sau cel mai reprezentativ pentru naţie? Cel mai bun la suflet? Cel mai inundat? Cel care a scris mai mult? Cel care a dat cele mai multe goluri? Cel care a omorât mai mulţi oameni? Sau cel care scuipă cel mai des microfoanele cu discursuri patriotice?
Mergând cu mintea mai departe, nu pot să nu mă întreb: ce o să se întâmple cu Cel Mai Mare Român? O să-şi rescrie CV-ul adăugându-şi noul titlu? O să-şi facă noi cărţi de vizită? O să primească mormânt gratuit cu statuie inclusă? O să fie deshumat şi poleit cu aur? O să fie scris în cărţile şcolarilor? O să se dea mare în faţa celorlaţi români mici? Iar ceilalţi români ce vor face? Vor depune contestaţii? Vor cere renumărarea voturilor?

Să nu uităm că suntem neam de cârcotaşi. Cine să fie cel mai mare român? Brâncuşi? Nu, pentru că a plecat din ţară. Mihai Viteazu? Nu, pentru că nu mai are cap. Ştefan cel Mare? Nu, pentru că era prea mic. Teo Trandafir? Nu, pentru că e prea mare. Nadia? Nu, pentru că a trădat şi şi s-a căsătorit cu un american. Hagi? Nu, pentru că a fugit din Banat. Nicolae Guţă? Nu, pentru că n-are suficiente albume înregistrate. Becali? Nu, pentru că el e deja cel mai mare român.
Alegerea celui mai mare român este o competiţie. Iar în competiţii contează doar locul 1. Ceilalţi sunt uitaţi. Campania de găsire a celui mai mare român va depune un nor de praf peste românii mai mici, ignorându-le locul în istorie. Iată cum, încercând să-l găsim pe cel mai mare român, nu facem altceva decât să ne divizăm încă o dată.

Lucian Cremeneanu

***
Punctele de vedere exprimate de colaboratorii ziarului nostru în rubricile de opinii nu coincid neapărat cu cele ale redacţiei.



2Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !

versiunea HTML a comentariilor