S-a desfășurat prima ediție a Trento Film Festival

De Camelia Busu
Reactualizat la:
Mauro Leveghi, la prima ediţie a festivalului de la Oradea
Mauro Leveghi, la prima ediţie a festivalului de la Oradea
Directorul festivalului, Mauro Leveghi, s-a îndrăgostit de Oradea și a promis ediţii anuale aici.

În cadrul ediţiei a XXIII-a a Zilelor Muzeului Ţării Crişurilor, care s-a desfăşurat în perioada 15-19 mai a avut loc şi „Trento Film Festival. Montagne e Culture”, ediţia I-a. Festivalul de film documentar de talie internaţională „Trento Film Festival. Montagne e Culture” a fost fondat în 1952 şi este cel mai mare festival de film din lume dedicat muntelui şi culturii montane.

În 2019 festivalul a ajuns la cea de-a 67-a ediţie consecutivă şi a ajuns în România în premieră. „Trento Film Festival. Montage e Culture” a avut loc pe durata a două zile, joi şi vineri, şi a prezentat publicului o selecţie de filme premiate, respectiv creaţii ale unor reputaţi regizori europeni. Filmele au fost proiectate în sala amfiteatru a Bibliotecii Judeţene „Gheorghe Şincai”.

Aurel Chiriac, directorul Muzeului Ţării Crişurilor, a prezentat în prima zi invitaţii prezenţi la Oradea: directorul festivalului, Mauro Leveghi, Maurizio Passerotti – consulul general onorific al României în regiunea Trentino Alto Adige Maurizio şi Alberto Tafner, preşedintele Asociaţiei „Trentini Nel Mondo”.

Seara a început cu un moment de reculegere în memoria jurnalistului Luigi Giurato, prieten al muzeului, decedat în urmă cu câteva luni. În sală a fost prezentă şi soţia sa, Irene, care la finalul proiecţiilor a oferit câte un trandafir roşu celor prezenţi, în semn de omagiu pentru soţul său. Traducerea din limba italiană pe tot parcursul festivalului a fost asigurată de muzeograful Florina Ciure, iar prezentarea filmelor a fost asigurată de către muzeograful Erika Posmoşanu.

Trento Film Festival a reprezentat punctul de referinţă pentru aceste subiecte, munţii şi cultura montană, pentru aproape şaptezeci de ani, în timp transformându-se într-un teren autentic de testare a viziunilor şi ideilor pe cele mai înalte locuri de pe pământ, proiectând filme de scurt sau lung metraj, de diferite stiluri şi genuri, prezentând expoziţii sau organizând dezbateri, trezind interesul câtor mai mulţi oameni. Festivalul are trei secţii: un concurs internaţional de film, secţia editorială şi cea de întâlniri având ca temă muntele.

„Festivalul evidenţiază interacţiunea dintre om şi natură. Viitorul muntelui stă în raţionamentul omului, pentru că muntele trebuie trăit, nu părăsit. Festivalul reprezintă, de fapt, un refugiu a gândirii permanent libere asupra viitorului muntelui, şi în egală măsură asupra viitorului lumii. Muntele este termometrul naturii în ceea ce priveşte schimbările climatice, iar omul are capacitatea să găsească soluţii”, a spus preşedintele festivalului, Mauro Leveghi.

Consulul Maurizio Passerotti a apreciat faptul că Aurel Chiriac, bun prieten al său, a făcut o alegere revoluţionară propunând cele două seri de film în cardrul Zilelor Muzeului Ţării Crişurilor şi a mărturisit că Mauro Leveghi este deja îndrăgostit de Oradea, promiţând că anul viitor va reveni cu a doua ediţie, cu alte filme premiate.

Zbor şi înălţimi

Primul film proiectat a fost „Aaron Durogati – Playing with the invisible” (Italia, 2018), un film documentar în regia lui Matteo Vettorel şi Damiano Levati. Filmul a făcut parte din Festivalul de film de la Trento din 27 aprilie-5 mai 2019. În superbele peisaje ale Dolomiţilor, parapantistul Aaron Durogati oferă o lecţie despre abilitatea de a te ridica şi a merge mai departe atunci când viaţa te pune la pământ, despre ideea de a ieşi din rutină şi a schimba perspectiva din care vezi viaţa şi lumea, descoperind zborul ca o pură şi autentică expresie a sinelui.

Cel de al doilea film prezentat a fost „Auspiciu” (Italia, 2019), un film documentar în regia Elenei Goatelli şi a lui Angel Luis Esteban Vega. Filmul a făcut parte din Festivalul de film de la Trento din acest an, unde a fost prezentat în premieră mondială. Ornitologul Francesca analizează şi studiază păsările migratoare care zboară deasupra staţiei de inelare din Pasul Brocon, în Dolomiţi, atrăgând atenţia asupra schimbărilor climatice, insectele şi păsările fiind un real barometru şi un semn de exclamare. Supravieţuirea noastră depinde de felul în care înţelegem acest mesaj şi măsurile pe care le luăm.

Ultimul film al primei seri a fost „Panaroma”( Spania, 2015), un film documentar în regia lui Jon Heranz, care a făcut parte din Festivalul de film de la Trento din acest an şi care a fost câştigător al Premiului „Maio Bello” în 2016. Este povestea emoţionantă a alpinistului Edu Marin şi a tatălui său, Francesco Marin „Novato” (62 ani). Cei doi au înfruntat în 2014 cea mai dificilă încercare a vieţii. Au escaladat Panaroma pe Vârful Vestic din Lavaredo – legendara cale deschisă şi eliberată în 2007 de Alex Huber – unul dintre cele mai dificile trasee din lume, 500 de metri având două trasee de grad 8b+ şi 8c. Doar un număr mic de persoane au fost capabile să-l finalizeze. Şi ei au reuşit în echipă, tată şi fiu.

Muntele magic

Filmul documetar în regia Ancăi Damian, un film România – Franţa – Polonia, a primit în 2016 Marele Premiul „Città di Trento”, dar şi premiul cel mai bun film est-european la cea de-a 58-a ediţie a Dok Festival din Leipzig, şi Premiul „Audientia” acordat de Fondul Eurimages al Consiliului Europei în cadrul celei de-a 35-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Istanbul.

Documentarul este a doua parte din „Trilogia morţii (şi a vieţii)”, începută cu Crulic, şi povesteşte aventurile de aproape jumătate de secol ale lui Adam Jacek Winkler (alias Adam Khan), un polonez refugiat politic la Paris, cățărător pe munte și fotograf, care a luptat în Afganistan cu mujahedinii împotriva sovieticilor în 1980.Viaţa sa este o încercare continuă de a depăşi limite şi de a supravieţui.

În drumul său, mânat de dorinţa arzătoare de a avea o contribuţie însemnată la transformarea lumii, el descoperă mai multe reguli de supravieţuire: să ştii ce vrei, să iei decizia importantă la momentul potrivit, să ştii să îţi recunoşti propria luptă, să nu crezi în reguli, să ştii să citeşti cerul. După 2001 nu a mai fost timpul lui, el şi-a trăit deja Apocalipsa. Aşa încât s-a întors la munte, şi la fiica sa, Ania.

Filmul este realizat cu ajutorul unor numeroase tehnici vizuale, decupaje de hârtie, animaţie, fotografie şi film, realizat într-un stil postmodern. Alexander Bălănescu este compozitorul muzicii originale a filmului, pentru care a şi primit Premiul Gopo în 2016 pentru „muzică originală”.



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !