Săptămâna Teatrului Scurt

Săptămâna Teatrului Scurt
Un spectacol cu un astfel de titlu nu poate fi decât cel putin neobisnuit. Comedia „Va pupa Piticu’ din Franta” reprezinta debutul ca dramaturg al tinerei Antoaneta Zaharia, actrita la Teatrul Odeon din Bucuresti (dupa sase ani la Teatrul Bulandra).

La Gala UNITER de anul trecut, ea a fost nominalizata la Premiul pentru cea mai buna actrita în rol principal.
Cele doua reprezentatii pe care le-a sustinut joi seara trupa Teatrului „Sica Alexandrescu” din Brasov pe scena salii mari a teatrului oradean (cu spectatorii pe scena) par sa fi polarizat într-o anumita masura publicul.

Câtiva mai traditionalisti s-au aratat rezervati fata de doua-trei expresii mai tari (oricum, infime fata de ce se aude în laudatul film „Marfa si banii” al lui Cristi Puiu, de exemplu). Ceilalti s-au amuzat din plin de dezinvoltura comicariilor verbale si de imaturitatea personajelor alcatuite sub bagheta regizorului Alexandru Dabija.

O generatie blazata


Structura narativa e redusa la un pretext pentru a expune lumea superficiala a boemei contemporane si, prin extensie, lipsa de consistenta a unei generatii tinere care i se pare regizorulului lipsita de forta si blazata. Personajele sunt doua cupluri din lumea teatrului si a publicitatii (Eva plus Serban, respectiv Beatrice plus Adi), la care se adauga o prietena singura si cam nevrotica (Andra), dovedita în mod paradoxal ca fiind cea mai inteligenta din grup.

Activitatile lor copilaresti din cursul unei vizite sunt fundalul unui repertoriu de expresii plastice, atitudini la moda, rasfaturi infantile, ironii colocviale ce mascheaza frustrari, ispite, rivalitati si compromisuri „artistice” si nu numai. Spre final, toate ies la lumina, încheind voit tragic spectacolul, dar solutia aleasa pentru a stopa falsa lor multumire are un aer de deja-vu (umilita, prietena singura a plecat cu masina dupa ce o facusera sa bea, sugerându-se iminenta unui accident).

Vivacitate si naturalete


Montarea mizeaza cel mai mult pe actori, mai ales pe cele trei actrite (Ligia Stancu, Iulia Popescu si Codruta Ureche), personajele masculine (interpretate de Marius Cordos si Gabriel Costea) nefacând fata în realitate capriciilor celor trei „prietene”. Exuberanta afisata a dialogurilor si banalitatea cotidiana a situatiilor sunt însa semnul de ancorare în contemporaneitate a acestui text si acestei montari, fara a îngrosa liniile caricaturii.

Meritul spectacolului rezida în lipsa lui de sofisticare, în vivacitatea si naturaletea jocului actorilor, în primul rând Iulia Popescu si Codruta Ureche (al carei personaj, Andra, e singurul cu adevarat individualizat si ar fi putut „duce” un text dramatic mai dezvoltat). Ramâne de vazut daca debutul dramaturgic plin de viata frusta al Antoanetei Zaharia se va dezvolta si cu teme din medii mai putin familiare autoarei.

Adrian Gagiu