Schimbări dramatice la sate

ARAD – Aderarea la Uniunea Europeană, va accelera procesul de dispariţie a ţărănimii, în sensul arhaic deja al  noţiunii. Spun „va accelera” pentru că procesul a început cu decenii în urmă, odată cu colectivizarea, trecând apoi prin diferite etape.

Practic, astăzi mai există doar rămăşiţe ale ţărănimii, chiar dacă avem încă foarte mulţi locuitori ai satelor. Dacă dăinuie ceva, atunci aceasta este mentalitatea ţărănească, o anumită manieră a populaţiei satelor de-a se raporta la agricultură.

Preluând modul de a face agricultură al UE, oamenii satelor se văd încorsetaţi în tot felul de reglementări. Trebuie să deţină cotă de lapte; trebuie să crească un anumit număr de animale, ca să poată obţine câştiguri din vânzarea lor; pământul nu mai poate fi lucrat după cum îl taie capul pe fiecare; nici animalele nu mai pot fi crescute oricum etc. E nevoie deci de investiţii de tot felul, este obligatoriu ca activităţile să fie la vedere, controlate atât prin legislaţie, cât şi prin Fisc.

A nu mai face agricultură, a nu mai creşte animale după „stil vechi”, a te moderniza înseamnă că e nevoie de maşini agricole, de grajduri, de adăposturi corespunzătoare pentru animale, de aparatură pentru muls, de câte altele. Câţi dintre oamenii satelor au bani să investească? Poate, unul sau doi în câte o localitate. Dacă există şi aceştia!

Prin urmare, dacă individual nu poate, asocierea devine obligatorie. Şi nu doar din motive financiare, ci şi pentru aplicarea unor tehnologii adecvate, pentru creşterea rentabilităţii. Asocieri, sub varii forme, există peste tot în Europa. Să revenim la „ceapeuri” ?! – vor zice unii. La asociere, da, dar nu în forma asociată a „colectivului” din anii comunismului, când practic agricultorii n-au decis nimic, iar proprietatea le era furată şi gestionată după placul altora. Sigur, alternativa la asociaţii vor fi fermierii, care deja s-au impus în mai toate zonele.

„Ţăranii” locuitorii satelor, ai oraşelor mici, dar şi ai cartierelor periferice vor fi loviţi în condiţia lor actuală şi prin impozitele pe terenul agricol. Statul duce o politică, altfel firească, de comasare a suprafeţelor agricole şi, prin diverse mijloace de presiune, îi va obliga pe cei mai mulţi mici proprietari să-şi vândă pământurile, să nu mai crească animale.

Nu spunem, aici, lucruri noi, ci doar punctăm asupra unui demers pe care locuitorii satelor nu-l înţeleg ori refuză să ţină seama de el, fiindcă pentru cei mai mulţi asta ar însemna să se reorienteze, să se îndrepte spre alte activităţi. Or, câţi dintre ei pot, din motive de vârstă, de mentalitate, din lipsă de mijloace financiare? Pentru cei de la sate, urmează ani dificili, plini de dramatism.

Tristan Mihuta



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase