Și-ar fi dorit să joace rol de preot. „Îmi place să fiu luat de prost!”

De Veronica Bursaşiu
Sebastian Lupu, un om care face minuni și dincolo de scenă
Sebastian Lupu, un om care face minuni și dincolo de scenă - © Foto: Remus Toderici
Avându-l ca model pe bunicul său, și-ar fi dorit ca rolul vieții lui să fie cel de preot. Dar a mărturisit că a realizat că nu putea să fie unul atât de bun.

De 5 ani le spune zilnic prietenilor de pe rețelele de socializare: „Și nu uitați să zâmbiți!” De 5 ani le spune 20 de bancuri, zilnic. Ca să le facă zilele mai frumoase. Numele actualului director al Trupei Arcadia, actorul Sebastian Lupu, e sinonim cu faptele bune. E convins că oamenii fac minuni. Iar el este unul dintre oamenii minunați, care fac minuni. E și unul dintre motivele pentru care a fost invitat să țină un discurs motivațional la 11 even, eveniment organizat de Fundația Comunitară Oradea. Tema din acest an: „România mea!”

Oriunde îl vezi pe Sebi Lupu, o să vezi și telefonul său… „Socializarea e a doua viață a mea! Îmi place foarte mult să văd oameni, îmi place foarte mult să iubesc oameni… Fără telefon, deși foarte multă lume îl blamează, nu aș fi putut face nici 1% din câte am făcut! Dacă eu deschid acum telefonul, vă puteți vedea în China. Nu e minunat?! Și toate acestea au fost făcute de oameni… ”.

Toată lumea îl cunoaște pe Sebastian Lupu din poziția de actor. Și de aceea a avut și un intermezzo despre teatru în discursul său despre oamenii care fac minuni.

„Dar știe cineva cum a început teatrul? Erau două maimuțe, și una și-a scăpat o nucă de cocos pe picior. Normal că a început să plângă. Cealaltă ce a făcut? Normal, a început să râdă de ea! Maimuța s-a oprit din plâns, a luat nuca și și-a mai dat-o o dată de picior. Ca să-i provoace râsul prietenei ei. Acolo a început teatrul…

Victor Hugo spunea altceva. Dacă cineva trece printr-un spațiu gol și altcineva te privește, acela e teatrul, el e momentul… Eu, despre mine, nu am ce să vă spun decât că România mea e și România voastră. Tot ce am să spun despre mine e aici, pe scenă, și pot să vorbesc despre mine doar prin prisma rolurilor pe care le fac! Însă am întâlnit oameni minunați, care mi-au dat posibilitatea să îmi exprim partea mea civilă. Mi-a plăcut întotdeauna să pot ajuta oameni.

Încă de când aveam patru ani, m-am dus la magazin și am dat toți banii pe care i-am primit pe o ladă de suc, pe Cico din acela galben. Și fiindcă toți prietenii mei erau în vacanță – sunt născut în 7.07 – ieșeam pe stradă și cu cine mă întâlneam, ziceam: «Ia, că e ziua mea!, ia, că e ziua mea!». Și când se termina lada cu suc, eram cel mai fericit! Asta am simțit! Mi-a plăcut întotdeauna să fiu luat de prost. Îmi place să fiu luat de prost, fiindcă mi se pare că cuvântul prost a suferit cea mai urâtă transformare în limba română. Nu știu câți dintre dumneavoastră știți, dar în urmă cu peste 100 de ani, a fi prost era una dintre cele mai importante calități ale omului. Un prost era un om simplu, care credea orice și nu avea nicio răutate. Apoi a venit sintagma «l-am luat de prost!», și așa a venit această distrugere a cuvântului”, a spus actorul.

„România mea e a oamenilor care vor să ajute!”

Sebastian Lupu a vorbit apoi despre una dintre cele mai mari minuni care i s-au întâmplat în viață. Cu excepția celor doi copii minunați pe care îi are. Actorul spune că a fost sunat și întrebat dacă vrea să fie ambasador.

„Am spus da, cine nu vrea să fie ambasador? Am întrebat ce trebuie să fac. Mi s-a spus că trebuie să mă înscriu pe site… pentru Fundația Comunitară. Unul dintre proiecte era «Toalete ca la carte»”, și-a amintit Sebastian Lupu. Împreună cu prietenii săi și-a pus ca țintă să strângă pentru acest proiect suma de 500 lei.

„Aveam să fiu foarte dezamăgit dacă nu reușeam să strâng această sumă… Și atunci s-a întâmplat o minune. Au apărut oameni care au început să doneze. Din toate colțurile țării. Din toate colțurile lumii: din America, din Canada, din Helsinki. De cei din Oradea nu vorbesc. Era normal, erau prietenii mei. Din Ploiești, o pensionară, fostă profesoară de literatură, a donat 100 de lei, ca anonimă. De unde știu eu? Fiindcă m-am interesat la bancă cine e anonimul. 175 de oameni din toate colțurile țării au donat o sumă imensă. Nu am crezut că așa ceva se poate întâmpla. Nu am crezut că oamenii se pot uni în așa «hal». Să susțină ceva ce nu le aparține.

Așadar, România mea asta e: România mea e a oamenilor care vor să ajute! Care fac acum, aici. Campania POM este pentru oameni care plantează acum un pom. Mulți au zis de ce am lansat-o primăvara, pentru că primăvara nu crește niciun pom. Ba da, crește. Dacă mergi și iei un pom la ghiveci, crește. Foarte mulți oameni au pus pomi. Au fost mult mai puțini gălăgioși. Pentru că despre aceasta este vorba. Gălăgioșii sunt mult mai puțini decât oamenii buni. Dar doar gălăgioșii vorbesc. România mea, pe care mi-o doresc, e cea în care și oamenii buni să fie gălăgioși, să se laude, să-și arate părțile bune, să nu mai fim arătați cu degetul… ”.



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !