Pentru a marca aniversarea a 26 de ani pe care Sebastian Iftimi i-a împlinit zilele trecute, mai exact pe data de 23 februarie, Clubului Leo ,,Black Eagle”, în colaborare cu firma Sinton, care a asigurat sonorizarea şi luminile, cu Flavius Bunoiu, directorul Casei de Cultură Oradea, precum şi Radu Matei Pavel, directorul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Bihor, a organizat sâmbătă seara, la Casa de Cultură Oradea spectacolul caritabil „O seară pentru Sebi”.
Evenimentul s-a dovedit a fi un succes, un număr impresionant de orădeni dând curs invitaţiei noastre de a veni în sprijinul lui Sebastian. Peste 200 de persoane au umplut sala de spectacole de la CCO, aducându-şi contribuţia la campania noastră de strângere de fonduri. În acest moment, Clubul Leo ,,Black Eagle” a reuşit să adune de-a lungul întregii campanii suma de 6.056 de lei. Banii strânşi provin din vânzarea biletelor, din vânzarea de tablouri pictate de Oana Pelea, din donaţiile făcute de către zeci de orădeni inimoşi, din vânzarea baloanelor realizate de Thomas Becket dar și din vânzarea mărţişoarelor realizate manual de doamnele învățătoare Florica Bisorca și Anamaria Popovici de la Școala cu clasele I-VIII din Leș, de Monica Butnaru precum și de Grădinița „Trei ursuleiți”. Reaminitim că pentru tratarea bolii de care suferă Sebastian Iftimi este nevoie de un transplant cu celule stem, operaţie foarte costisitoare (150.000 Euro), bani asiguraţi de Ministerul Sănănăţii. În plus, el mai are nevoie de o sumă suplimentară pentru că, timp de 6 luni, va trebui să locuiască, în străinătate, în afara unității medicale.
Succesul spectacolului caritabil a fost asigurat de prezenţa pe scena CCO a Anei-Maria Georgescu, care a interpretat două cântece în primă audiţie. Renumita cântăreaţă a declarat că „în opinia acest eveniment este momentul potrivit pentru lansarea celor două piese noi (voce şi chitară), Sebastian fiind de vârsta mea, şi singura manieră prin care puteam să-l susţin este prin muzică, pentru că asta ştiu să fac cel mai bine. Nu cred că e o problemă să strângem această sumă, care nu este foarte mare. S-au mai strâns bani şi pentru alte cazuri umanitare, iar orădenii au fost dispuşi să ajute”.
Ana Maria Georgescu a jucat rol şi de amfitrion al serii umanitare, alături de talentatul actor al Teatrului Regina Maria, Ciprian Ciuciu. Aceştia au dat citire şi unei declaraţii de mulţumire redactată de Sebastian Iftimi, pe care o aveţi ataşată în acest e-mail.
Cei care au deschis spectacolul a fost trupa Blue Strings, al cărei debut a avut loc în cursul acestui an. Prestaţia lor a trezit grustul publicului pentru muzică, pe scenă urcând apoi tânărul interpret de doar 14 ani, Răzvan Dobai, a cărui voce impresionantă a creeat o vie emoţie în rândul tuturor celor prezenţi. A urmat un moment în care Ana-Maria Georgescu şi Ciprian Ciuciu au dat citire celor mai frumoase mesaje de încurajare trasmise de sute de oameni pe adresa cazumanitarsebastianiftimi@gmail.com Printre cei care au trimis mesaje se numără cântăreaţa Angela Similea, actorul Dan Puric, trupa Holograf şi trupa Taxi. De asemenea, au fost prezentate clipurile trupei Akcent şi ale iubitei interprete Inna, care şi-au rupt din timpul preţios de prin turnee şi i-au făcut o surpriză extraordinară lui Sebastian.
Pe scena CCO au urcat, impresionând prin coregrafia aleasă, Replay Dance Studio, care au susţinut, în mai multe reprize, mai multe dansuri. O prestaţie remarcabilă a avut-o Trupa de teatru “Magne” coordonată de actorul Florian Silaghi, al cărei moment artistic a fost gustat de către spectatori. Cunoscutul interpret de hip-pop Saylas a urcat pe scenă și a încântat auditoriul cu hituri proprii dar și prin remarcabilul duet alături de Carmen Stoica. Un moment plin de suspans a fost prezentat de Eduard şi Bianca, care au reuşit, din nou, să farmece şi să stârnească aplauze îndelungi publicului prin numărul lor de magie şi iluzionism.
Spectacolul caritabil „O seară pentru Sebi” s-a încheiat în acordurile de chitară ale lui Ali Said şi a spectaculoasei voci a Anei Maria Georgescu, care a oferit tuturor celor prezenţi două piese în primă audiţie, una dintre ele numindu-se „Cause”.
Clubul Leo ,,Black Eagle” vă multumeşte, încă odată, că aţi contribuit la succesul acestei campanii umanitare şi vă reaminteşte că cei care vor să-l ajute pe Sebastian pot să depună bani în conturile:
RO35UGBI0000392001651RON şi RO28UGBI0000392001652EUR,
deschise la Garanti Bank Oradea.
Sau puteţi lua legătura direct cu familia la numărul de telefon 0746/055.294.
Eu sunt SEBI …
Anemia aplastică e o boală care nu doare, dar ea aduce moartea pe tăcute. Nu e inclusă în categoria bolilor oncologice, însă tratamentul cu celule stem este vital. Un astfel de tratament, pentru o formă atât de rară a bolii pe care o am, e o provocare pe care trebuie să o accept, dacă vreau să trăiesc. Din păcate, şansele ca acest experiment să reuşească în România sunt nule, motiv pentru care va trebui să găsesc urgent o clinică în stăinătate şi multă compasiune din partea oamenilor cu suflet.
Faptul că sunt dopat cu medicamente (singurele care mă mai menţin în viaţă), nu mă opreşte să mă gândesc la cum ar trebui să fie viaţa mea alături de familia mea şi prietenii mei. Nu pot să accept atât de uşor moartea, pentru că e un pic cam devreme şi cred că ar fi bine să o las să mai aştepte. Am doar 26 de ani, mai exact pe 23 februarie am împlinit această vârstă. Chiar dacă sună ciudat, trebuie să accept că medicamentele îmi dau viaţă în acest moment. Pe 21 Decembrie 2011, doctorul Andrei Cucuianu de la Institutul Oncologic „Ion Chiricuța” din Cluj Napoca, într-un referat m-a diagnosticat cu anemie aplastică severă.
Având în vedere că e o boala care se joacă un pic sau mai mult cu mine, îmi văd în continuare de viaţă şi încerc, pe cât posibil, să nici nu conştientizez că există. Sunt şi eu o furnică ce încearcă să se mişte, de dimineaţa până seara cu un folos. Deşi, până la urmă nimic nu îşi are rostul, totul pare creionat dinainte. Pâna când mi s-a pus diagnosticul de anemie aplastică, am lucrat în cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bihor. În urmă cu un an, am urmat un tratament la Cluj-Napoca, care a costat 10.000 de euro, banii fiind strânşi cu ajutorul foştilor colegi din Poliţie. Experienţa la Cluj – Napoca a fost una dureroasă, timp de mai multe săptămâni m-am zbătut între viaţă şi moarte. Cu toate acestea, datorită remisiei parțiale, am nevoie de un tratament cu intenție curativă, iar singura modalitate de vindecare este transplantul alogenic de celule stem. Dar cum nu am fraţi compatibili, am nevoie de un donator compatibil neînrudit, procedură care poate fi făcută doar în afara țării.
Prietenul meu Claudiu mi-a întins o mână de ajutor, viaţa mea nu se putea desfăşura între patru pereţi. Aşa că, acum mă ocup de licitaţii. Cred în destin. Dorinţele generează fapte concrete. Am impresia că Dumnezeu se joacă cu mine. Îmi doream să ajung cunoscut. Şi acum, când am această şansă, nu mai vreau. Nu ştiu cum să mă ascund. Cam toate dorinţele mele se transpun în fapte. Pentru unii explicaţia ar fi psihicul. Dar eu cred că suntem ca şi nişte roboţei ghidaţi. Chiar şi boala pe care o am e o expresie a gândurilor mele. Aveam o frică de leucemie şi mă gândeam că mă va ataca. Primul gând a apărut odată cu ştirile despre celulele stem, care trebuie să fie prelevate de la naştere. Şi mă gândeam că leucemia mă va ataca. Fiecare gând ne influenţează viaţa. E forma pură a dorinţelor noastre. Nu ştiu şi nu înteleg dacă găndurile sunt chiar ale noastre, motiv pentru care am pus totul pe seama destinului. Fiecare gest are o anumită importanţă.
Dacă aş alege o cifră, 13 ar fi acest număr. Nu cunosc semnificaţia culorii gri, există da sau nu. Nu şi gri. Şi nu există nu pot. Trăiesc viaţa după impulsurile inimii, până cand inima se va opri. Fiecare avem un rost. Aşa că, dacă mi s-ar da 3 dorinţe în schimbul vieţii, aş alege dorinţele şi aş muri. Cele trei dorinţe sunt: să dispară ura şi răutatea; să fie vindecaţi toţi oamenii bolnavi; şi ultima dorință este să am o familie fericită. Şi mai am o dorinţă: o plimbare pe malul mării. Acum mi-e greu să urc scările şi la sala de spectacole de la Filarmonică. Mă deranjează că nu pot munci cât aş dori şi că nu pot petrece atât de mult timp în spaţii publice. Sistemul meu imunitar e mai mult decât fragil, iar întâlnirile cu prietenii sunt tot mai rare. Boala pare să fie o încercare şi mi-a adus în cale oameni minunaţi, pe care înainte nu îi cunoşteam. Vreau să mă fac bine, că tot binele pe care aceşti oameni mi l-au făcut să îl întorc lor şi altor oameni.
Mulţumesc mult pentru tot sprijinul acordat în această campanie care mă vizează, din păcate, pe mine personal. În urma acestor acţiuni, o serie de oameni m-au contactat pentru a-mi acorda sprijin finaciar. Impresionant este faptul că, mulţi dintre ei, sunt oameni sărmani, din judeţ, pensionari cu pensii modeste. Mulţumesc încă odată pentru întregul ajutor şi vă doresc să aveţi parte de multă sănătate!
Cu stimă,
Sebastian Iftimi
Citiți principiile noastre de moderare aici!