Spectacol de licenţă la Arcadia

Spectacol de licenţă la Arcadia
Seara de 19 iunie a fost, fără îndoială, cel puţin pentru interpreţii spectacolului „Deşteptarea primăverii”, una mai puţin obişnuită sau, de ce nu, chiar unică: studenţii anului terminal jucau în spectacolul de licenţă.

După susţinerea examenelor, ei vor primi diploma de actor. Unii dintre ei sunt
de câţiva ani actori la acest teatru, prin urmare au deja un post, iar alţii vor
trebui să-şi găsească locuri de muncă: în teatre, la televiziuni, în diverse studiouri
de radio, la case de cultură sau ca instructori de teatru.

„O tragedie a copiilor”
Opţiunea regizorului-profesor pentru piesa lui Wedekind (1864-1918) nu este
întâmplătoare: piesa acestui dramaturg expresionist, de o modernitate conţinută,
este o creaţie exemplară atât din punct de vedere al temelor abordate, cât şi
ca scriere, ca tehnică teatrală.

Piesa, scrisă prin anul 1891 şi supranumită „o tragedie a copiilor”, aduce
în prim-plan câteva din problemele specifice vârstei adolescentine: curiozitatea
maximă, cunoaşterea amănunţită a trupului propriu, cu toate schimbările – uneori
şocante – care se petrec în el, evitarea minciunii şi a ipocriziei, a falsităţii
drapate în haine noi, impecabile, rostirea cu întreaga gură a adevărului, relaţia
cu profesorii şi mai ales cu părinţii, dispreţ pentru laşitate şi oportunism,
pentru lipsa răspunderii şi asumarea greşelilor etc.

Regizorul a structurat textul într-o versiune scenică destinată studiului şi
delimitării partiturilor în aşa fel încât fiecare candidat la absolvire să-şi
poată pune în evidenţă talentul cu care a fost dăruit de Dumnezeu, dar şi învăţătura
dobândită vreme de patru ani.

Convingători ca actori
Într-un decor aproape inexistent, cu lumini bine alcătuite şi cu o coloană sonoră
excepţională, evoluţia viitorilor actori a găsit drum liber spre publicul care
a ascultat admirabil şi a aplaudat minute în şir efortul tinerilor de a convinge
că sunt actori.

Există câteva momente foarte inspirat găsite, cum ar fi cel al triplării Wendlei,
al împărţirii partiturii celor trei interprete: Lăcrămioara Aron, Raluca Vese,
Andreea Cârlig, apoi cel al seducerii Wendlei, rezolvate printr-o fugă epuizantă
a ei şi a lui Melchior (Florin Silaghi) prin spaţiul scenic, sau scena cu cei
doi profesori ridicoli (Andrei Fazecaş şi Raul Gherle au adus râsete în sală
şi aplauze la scenă deschisă), cum există şi câteva momente mai puţin convingătoare,
de pildă discuţia excesiv lungită a lui Moritz (Alexandru Pop) cu Melchior sau
a lui Moritz cu Ilse (Dana Oros), marcată de ambiguitate; destul de neclară
şi scena scrisorii cu mama în cărucior (Nora Chiriac, de altfel nu doar asistentă,
ci şi o bună interpretă).

Spectacolul-lecţie a avut ţinuta sobră a unui examen, totuşi, dar a beneficiat
şi de tracul de rigoare, specific oricărei premiere. Interpreţii au dovedit
că posedă cel puţin câteva din atributele viitorilor actori: disciplină, rigoare,
umor, seriozitate, condiţie fizică şi psihică…
Să le urăm tuturor mult noroc la început de drum şi să sperăm că vom mai auzi
de ei.

Elisabeta Pop



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !