Primarii din localitățile Nojorid şi Avram Iancu au poziţii diferite atunci când vine vorba de schimbarea numelui localităţilor, idee cu care cochetează monarhiştii bihoreni. Poziţiile oarecum diametral opuse au totuşi un numitor comun: primarii reclamă faptul că revenirea la vechile denumiri ar provoca disconfort cetăţenilor. În plus, primarii cred că pentru a fi luată în discuţie ideea revenirii la vechile denumiri, oamenii trebuie consultaţi, chemaţi la referendum.
Livada a fost, de-a lungul timpului, una dintre cele mai greu încercate localităţi. În 1969, satul figura pe lista localităților care trebuiau să dispară, nemaifiind acordate autorizații de construcție. Aceasta după ce localnicii au trăit o dramă unică: cei 431 de cetățeni ai satului au fost obligați de autoritățile maghiare să părăsească satul în 48 de ore, ca urmare a Dictatului de la Viena. Aceasta deşi reglementările Dictatului prevedeau o durată mult mai mare: 15 zile și mai apoi șase luni. După deportare a rămas în sat doar un singur cetățean, care știa limba maghiară, el fiind util noii stăpâniri. Din 22 până în 48 localitatea s-a numit Regele Ferdinand, iar de-atunci poartă numele de Livada. Acum, monarhiştii bihoreni se gândesc ca localitatea să revină la numele din 48, acela de Regele Ferdinand.
Din 22 până în 48, satul Livada din comuna Nojorid s-a numit Regele Ferdinand. Primarul de Nojorid, Teodor Baba, nu se opune ca numele localităţii să revină la cel de Regele Ferdinand. „Problema este doar că am crea un haos. Ar trebui să schimbăm toate actele pentru 1.400 de oameni. Pot anticipa ce se va întâmpla, deoarece noi am schimbat numerotarea doar într-un sat pe o stradă. Pe oameni îi afectează de la permise şi până la credite o asemenea situaţie. Dar, în cele din urmă, oamenii trebuie consultaţi, să vedem care e opinia majoritară”, a spus primarul Baba.
Satul Avram Iancu are prima atestare în 1928, sub denumirea de „Regina Maria”.
Primii locuitori ai comunei au fost coloniști veniți din zona Munților Apuseni, în primavara anului 1921, în speranța că vor primi pământ, dar acest lucru a rămas doar o promisiune, deoarece teritoriul era proprietatea a doi moşieri, Liptoi şi Ghercenoie.
Abia în primavara anului 1928 au fost împărţite locuri de casă, cu condiţia ca în zece zile să fie construite.
Auzind de împărțirea pământului, țăranii din Munții Apuseni au venit în număr tot mai mare, astfel că în 1928 erau 272 de familii. Primarul de Avram Iancu, Traian Micle, nu crede că revenirea la vechea denumire e oportună. „Nu pot fi de acord cu ideea de a le crea probleme oamenilor. Să vină cine doreşte să facă statui, nu ne opunem, dar revenirea la vechea denumire ar implica obligaţia oamenilor de a-şi schimba toate documentele”, explică primarul.
Citiți principiile noastre de moderare aici!