Numai că, spunând ritos astfel de lucruri, n-aţi făcut decât să daţi apă la moară celor care vă considerau prototipul baronului local şi al vătafului băţos. Nu cred că v-a preocupat prea tare diplomaţia în secunda în care aţi lăsat să vă scape o asemenea mostră de sinceritate.
Recunosc că n-aş fi crezut că veţi începe să semănaţi cu Octavian Bot, care, cu suficienţa ajunsă deja proverbială, a spus într-un talk-show recent că Alina Mungiu-Pippidi e „imbecilă”. Pentru un om cu „vocaţie europeană” cum sunteţi – aşa cum încearcă anturajul dv. să ne convingă – mă tem că recenta indignare referitoare la Coaliţia pentru un Parlament Curat e nefericită. Societatea civilă v-a aşezat într-un top al persoanelor care, din motive ce ţin mai mult sau mai puţin de o elementară etică, sunt neeligibile pentru Parlamentul European. Răspunsul dv. e deopotrivă inadecvat şi şocant. Aţi sugerat că respectiva ONG ar trebui să probeze acuzaţiile pe care vi le aduce, dat fiind faptul că ea nu e asimilabilă unei instanţe judecătoreşti. Argumentul, însă, e falacios. Tocmai pentru că nu e vorba despre o autoritate învestită cu atribuţiuni judiciare, ONG-ul cu pricina nu are valoarea unui tribunal şi, prin urmare, „sentinţele” sale nu au putere de lucru judecat. Nu vă ridică nimeni în toiul nopţii de acasă ca să daţi cu „subsemnatul”, numai pentru că băieţii Alinei Mungiu-Pippidi v-au trecut la index. Mă mir că un om de o asemenea presupusă fineţe intelectuală nu sesizează diferenţa netă între un rechizitoriu (care poate fi, la rigoare, şi nedrept) şi evidenţierea unor fapte pe care presa le-a semnalat de-a lungul timpului, referitoare la persoana dv. Perntru că asta a făcut Coaliţia pentru un Parlament Curat: a readus în conştiinţa alegătorilor filmul acuzelor la care aţi fost supus în ultima perioadă. Nimic nou, nimic inventat de CPC, ci simple copy/paste-uri din presa vremii. Drept urmare, să cereţi Coaliţiei să dovedească veridicitatea acuzaţiilor semnalate e ca şi cum aţi solicita jurnaliştilor şi membrilor societăţii civile, în ansamblu, să se transforme peste noapte în procurori. Numai că nu asta e menirea lor.
Titlul de mai sus încearcă o analogie cu editorialul lui Nicolae Manolescu din „România literară” de acum câţiva ani, prin care criticul literar instituia un adevărat embargo în paginile revistei împotriva lui Paul Goma, date fiind acuzele iraţionale pe care celebrul disident le-a formulat împotriva inamicilor săi. Probabil că la fel ar trebui să procedeze şi presa locală: să evacueze din paginile ei, până la viitoarele alegeri, orice referire la Petru Filip. S-ar putea ca aceasta să fie singura modalitate de-a vă linişti, singurul mod prin care aţi scăpa, în sfârşit!, de zumzetul enervant al naivilor cu pix. Cât despre rostul presei şi al societăţii civile, lucrurile nu sunt definitiv compromise: trag nădejde că veţi mai învăţa câte ceva de la viitorii dv. colegi de la Bruxelles. Să nu contaţi, totuşi, şi pe votul meu. Vă doresc succes.
Dan-Liviu Boeriu
