Chiar daca – sa zicem – DNA pare doar un experiment de presa al
justitiei românesti. De patologie tine însa modul în care
au reactionat parlamentarii la prevederile legii de organizare a Agentiei. Un
patrulater tot mai bine sudat (PSD, PRM, UDMR si PC) a hacuit-o, la propriu,
cu drujba spaimelor de demnitar, în Comisia legislativa, ridicând,
în paralel, si o alta întrebare.
Poate de neam prost, care nu întelege subtilitatile marii politici nationale:
cum naiba se face ca în timp ce Partidul Conservator înainteaza
o motiune simpla împotriva liderului UDMR, iar Vadim Tudor se da de ceasul
mortii ca ungurii vor sa spintece si sa însângereze Transilvania,
reprezentantii celor trei partide se înteleg de minune si dincolo de nationalitate
când vine vorba de controlul averii demnitarilor? Prezenta PSD în
toate aceste „aliante” nici nu mai merita comentata, seamana prea
mult cu cea a cersetorilor la înmormântari sau parastase.
Pe mine unul m-a pufnit râsul – nu mai îmi sare tandara de
multa vreme când e vorba de comportamentul oamenilor politici –
vazând cu câta seriozitate câtiva membri ai amintitelor partide
si-au sustinut modificarile la legea de functionare a ANI. Înainte de
toate, s-a propus înlocuirea controlului averilor demnitarilor cu controlul
declaratiilor de avere. Adica – daca un primar „onest” însira
o lista de proprietati cât inventarul Casei regale britanice în
declaratia de avere, nu ne intereseaza cum se face ca în doar câtiva
ani a dobândit atât de multe, ci doar daca a fost cinstit când
si-a completat formularul.
Poti fura oricât, totul e sa fii sincer în declaratii. Si ai scapat.
Asta daca esti demnitar. Hotilor care n-au trecut prin purgatoriul listei la
alegeri, manglitorilor care n-au capatat staif, tupeu si dreptul de a ne scuipa
în cap în contul banilor publici, nu li se mai aplica o masura identica.
„Ferma animalelor” pare, tot mai mult, o carte învechita pentru
România, nu mai aplicabila societatii noastre decât basmele lui
Ispirescu sau poezioarele lui Ienachita.
Evident, a fost propusa eliminarea verificarii incompatibilitatilor, eliminarea
accesului la datele bancare (fiscale) ale celui cercetat, secretizarea rezultatelor
obtinute dupa verificari, iar lista ar putea continua pâna dincolo de
punctul de final. Modalitati de a se proteja, veti zice. Cum însa pare
ca nu esti parlamentar adevarat daca nu îti bati joc direct si deschis
de omul de rând, doua prevederi sunt chiar jignitoare. Prima ar fi eliminarea
din Consiliul National de Integritate a reprezentantilor societatii civile.
A doua prevedere frizeaza direct nesimtirea, nu absurdul: posibilitatea de sesizare
a ANI doar cu „dovezi concrete”.
Parlamentarul pe care l-ai votat, primarul pe care l-ai ales te pot lasa balta,
îsi pot bate joc si de tine, si de promisiunile din campania electorala,
în timp ce gusa le creste, falcile si conturile li se rotunjesc, aduna
spatii comerciale cum altadata firimiturile de la conferintele de presa, iar
tie, daca îti tuna, din disperare, sa sesizezi ANI, ai nevoie de conditii
speciale si de „dovezi concrete”.
Îti rostuiesti o politie particulara, un Parchet propriu în baia
de serviciu, mai platesti si câtiva detectivi, pui din când în
când veioza de la pat în ochii celor care au dat mita ca sa-ti dea
o declaratie, acolo, îi popresti omului conturile în bancile românesti
si, dupa ce primesti un raspuns si de la Interpolul de cartier, îl arestezi
si-l duci la Agentia Nationala de Integritate. Evident, cu aprobarea Parlamentului.
Cum mai putem spune ca, în asemenea conditii, justitia româneasca
nu functioneaza?
Guvernul a aruncat pe piata o ANI fecioara care, din pudoare, probabil n-ar
fi facut nimic. Parlamentarii au transformat-o într-o curva care, pe lânga
ca nu va face nimic, te va mai si trimite la farmacie sa-ti iei niste medicamente
daca nu vei vrea sa te manânce… integritatea.
Miron Beteg
