Este oare corect ca la scoala româna studiul se bazeaza în special
pe evidentierea marilor autori români (doar ca exemple: Eminescu, Balcescu,
Arghezi), sau la cea maghiara pe a celor maghiari (Petofi, Kossuth, Ady)? Consider
ca este bine, formarea identitatii nationale este parte importanta a constiintei
individuale. Daca cineva nu-si gaseste aceasta identitate, sau se „încurca
în deslusirea ei”, de fapt îsi poate pierde radacinile, îsi
pune în pericol cel mai de valoare simtamânt, dragostea fata de
pamântul natal, care implicit duce la lipsa partiala sau totala a patriotismului
local.
Trebuie constientizat ca esti parte a neamului (fii român sau maghiar!),
sa fii mândru ca poti fi membru folositor al acestei societati. Trebuie
sa fii patriot local, sa tii la acele meleaguri unde au trait stramosii tai,
te-ai nascut, traiesti si vor trai urmasii tai. Pe acele meleaguri sunt semenii
tai, indiferent ca în sine se simt români, maghiari sau de orice
alta etnie.
Nici un om de buna-credinta nu vrea sa îngreuneze viata altuia, sa-i
îngradeasca vreun drept elementar. Granitele artificiale create pe parcursul
istoriei nu trebuie lasate sa creeze linii de demarcatie. Europa unita tinde
spre o Europa a regiunilor, granitele statale îsi mentin rolul de îngradire
în sens juridic, ligamentele umane depind de apartenenta la o cultura
anume, de obiceiurile comune, evidentiindu-se elementele specifice zonale. A
fi mândru ca esti nascut într-un sat, oras sau regiune este normal
si îmbucurator. Este normal sa vrei sa te simti cât mai bine acasa!
Vrei sa ai o strada îngrijita, cu o infrastructura satisfacatoare, sa
fie curatenie, sa fie liniste, sa ai un trai decent. Sa te întelegi cu
vecinul, sa ai prieteni. Sa poti practica liber religia stramoseasca, sa ai
posibilitatea de a învata de la gradinita pâna la facultate în
limba ta materna. Comunitatile mai mari (conform legii actuale, peste 20% din
populatia localitatii respective) îsi rezerva dreptul de a afisa inscriptiile
si în limba materna. Este normal pentru noi, ca localnici ai acestor meleaguri,
sa vrem si noi sa ne simtim bine, sa ne simtim ACASA!
Nu vrem inscriptii în limba materna doar pentru eventualii turisti ce
strabat localitatea (de fapt, vorbitori de alte limbi materne…), vrem
inscriptii bilingve pentru ca vrem sa evidentiem ca suntem la noi acasa. Maghiarii
vor sa poata citi si în limba maghiara strada, institutia, ca pot vorbi
fara restrictii limba în familie, între prieteni, daca e cazul la
serviciu, sau în relatia cu administratia. Pentru ca într-o civilizatie
moderna acest drept e indiscutabil. Si aceasta nu genereaza segregatie, dupa
cum spun unii nationalisti, este doar o împlinire a nevoii de a te simti
bine pe pamânturile natale.
Acest lucru nu scuteste individul de a cunoaste limba conationalilor. Azi,
conform Constitutiei României, o singura limba oficiala avem, cea româna.
Sunt de acord ca toti maghiarii trebuie sa cunoasca limba româna. Sunt
si multi români care au vrut si au învatat limba maghiara, în
folosul propriu (sa nu uitam de apropierea Ungariei…). Este normal sa
stii cât mai multe limbi, mai ales daca zi de zi ai ocazia de a o utiliza.
Suntem sortiti sa convietuim, sa fim solidari, sa ne întelegem dorintele
si sa încercam sa ne fim parteneri unul altuia.
Circulând pe autostrazile îndepartate, când vad un autoturism
cu inscriptia RO îmi bate inima cu atât mai rapid cu cât e
mai aproape judetul de Bihor, iar daca este bihorean, îl salut ca pe un
cunoscut apropiat! Întotdeauna se primeste salutul, si nu stim de ce natie
este celalalt, stim doar ca amândoi suntem ardeleni!
Seres Alexandru
