Dincolo de ironiile partial justificate pe care o astfel de traducere aparent
frusta ni le poate genera azi, aceasta expresie reliefeaza una din diferentele
dintre fiinta umana si nepasatorul patruped care-i alcatuieste o mare parte
din dieta. Fiindca a fi politic înseamna sa te intereseze semenii tai
si ceea ce e în jurul tau, nu numai talk-show-urile pline de bârfe
despre cine pe cine mai sapa sau cine se mai catara în vreo demnitate
publica (din care ar trebui sa serveasca societatea) etc.
În schimb, vedem în jur o indiferenta aproape generalizata, manifestata
în diverse ocazii, de la lenea de a repara tevile comune în bloc,
pâna la absenteismul la alegeri. Ati auzit sau ati spus vreodata „Sa
repare altul, ce, io-s mai prost?” sau „Cu cine sa votez, ca toti
sunt la fel”?
Aceasta inertie se exprima si în domeniul mental, prin acceptarea pe
nemestecate a oricaror minciuni si zvonuri, mai ales daca ele vin pe canale
oficiale si daca se adreseaza automatismelor emotionale ale fiecaruia. La ce
bun sa mai pui întrebari când, în societatea de consum, toti
îti dau numai raspunsuri de-a gata, nu? N-avem alta treaba decât
sa consumam. Orice.
Problema e ca vine si pentru noi câte un Ignat când aceasta huzureala
se sfârseste brusc, chiar daca uneori nici nu ne dam seama când
ne afundam si mai mult în glodul dependentei. Fiindca indiferenta în
plan social îi avantajeaza întotdeauna pe cei aflati la putere.
Daca majoritatea e redusa la indiferenta, guvernantii vor face tot ce vor, fara
nici o reactie din partea societatii civile. O metoda de aducere a oamenilor
în starea de indiferenta este bombardarea lor cu informatii contradictorii.
În psihologie, conceptul de neajutorare învatata se bazeaza pe experimentele
realizate de Seligman în anii 1970. Câinii lui de experienta au
fost învatati ca atunci când apasa o pedala rosie primesc mâncare,
iar când apasa o pedala albastra primesc un soc electric. Apoi, Seligman
a asociat pedalele în mod aleator cu mâncarea si socurile electrice.
Dupa un timp în care au primit si mâncare si socuri electrice fara
sa înteleaga nimic, câinii nu mai stiau ce sa faca pentru a primi
mâncarea. Au devenit apatici, unii au facut ulcer, iar în final,
chiar si când mâncarea era în fata lor si nu mai trebuiau
sa faca nimic pentru a o obtine, nici nu s-au mai apropiat de ea.
În mod similar, si oamenii pot fi foarte usor determinati sa ramâna
indiferenti, prin prezentarea repetata a unor informatii contradictorii, adica
se lanseaza o informatie si apoi contrariul ei. La început, apar doua
tabere, una pro si alta contra, dar daca se continua în acelasi mod, persoanele
din ambele tabere nu vor mai sti ce sa creada, si singura modalitate de a se
proteja în fata acestei nesigurante va fi sa renunte la a mai avea vreo
opinie. Acest mecanism simplu explica o mare parte din politica si presa de
azi. Iar solutia e sa nu mai fim mecanisme, ci fiinte cu inima si minte proprie
Adrian Gagiu
