25 aprilie 1906, a zi cu totul speciala pentru cetatenii Oradiei. Dupa tergiversari si dispute, lucrarile demarate la 11 iulie 1905, prin care s-a construit reteaua de cale ferata destinata celor 12 vagoane comandate la Uzinele din Gyor, erau finalizate. La 1 martie are loc prima calatorie de proba, iar la 3 martie este publicat Regulamentul de functionare. Potrivit acestuia, cântatul, fluieratul, scuipatul si mersul pe scara vagonului erau interzise. Câinii nu aveau acces în vagon, spre disperarea strabunicilor iubitorilor de animale de acum. Toata urbea era conectata la ceea ce am putea numi evenimentul major al începutului de veac, într-o periferie a Imperiului Austro-Ungar. A fost un triumf! Banchetul a reunit peste 200 de persoane. Primele zile au fost o nebunie în toata regula. Tramvaiul modifica viata unui oras ce tocmai cunostea o dezvoltare frenetica. Controlorii purtau uniforme asemanatoare cu ale contraamiralilor si, musai, aveau pe mâini manusi albe. Damele cochete ieseau la ceas de seara pentru o admirabila plimbare pe Corso, în rochii somptuoase, croite la Viena, cu bijuterii ostentative si evantaie menite a le racori trairile speciale.
Totul era luminat feeric de becurile instalate cu trei ani înainte, când orasul a cunoscut premiera iluminatului electric. Hotarât lucru, Oradea traia clipa progresului! O facea însa cu febrilitate aparte, rafinamentele unei vieti boeme dând un anume stil zilelor ce compuneau biografia a ceea ce am putea numi „La belle epoque”. A calatori devenea un spectacol, o mica aventura galanta, dar si mândria de a avea în orasul tau la dispozitie, dupa plac si interes, o asa minune.
Acum, dupa o suta de ani, nimic din toate acestea. Traim la modul dezabuzat banalitatea unei existente în care o calatorie e mai degraba un supliciu. Damele cochete prefera limuzinele bonzilor analfabeti, dar bengosi, iar controlorii au abandonat manusile albe în favoarea comportamentelor de birjar.
În plus, am ratat primenirea parcului învechit, cu garnituri berlineze, gratie unui conflict între Executivul local si Prefectura, bine sustinut cu vocalizele „civice” ale jurnalistilor cu erectie la scandal. Vineri, într-o conferinta de presa, am aflat ca s-a dus baba cu colacii. Tramvaiele au ajuns într-un oras din Polonia, achizitionate la un pret aproape dublu fata de cât trebuia sa dam noi. Cine, oare, sa fie vinovatul? Prinde orbu’, scoate-i ochii!
În ceea ce ma priveste, nu am de gând sa acuz pe nimeni. În schimb, nu pot sa nu observ ca toata tevatura în jurul chestiunii tramvaielor nu a avut nimic de-a face cu democratia participativa sau logica institutionala a contenciosului administrativ. Doar prostii pot crede ca blocajul a venit dintr-o rigoare de functionar. Nu. A venit, cred, dintr-o rigoare a jocului grupurilor de interese („nelegitime”, ar adauga un prezident prea microbist).
Vai de cel ce nu învata din istorie!, se spune cu îndreptatire. În regulamentul la care am mai facut referire se spunea ca pe strazile cu linie de tramvaie nu pot circula carele cu boi, decât daca cei ce le conduc merg în fata boilor. Astazi, nu mai e cazul. Boii circula cu tramvaiul. Si înca un amanunt. Banchetul din 25 aprilie 1906 a avut loc în salonul Restaurantului Pannonia, Transilvania de acum. Patronii ar putea, dupa 100 de ani, organiza alt chef. E drept, succesul e unul cu mult mai putin onorabil.
Florin Ardelean
