Daca e adevarat ca aceasta fiinta supranaturala ne supravegheaza pe toti, atunci
tind sa cred ca, momentan, antenele sale îndreptate spre România
sunt într-un stand-by. Nu de alta, dar refuz ideea ca asta e soarta pe
care a planificat-o pentru tara noastra!
Ultimul secol e concludent pentru cele asternute mai sus. România a
cazut la mijloc mai mereu; a schimbat taberele în Marea Conflagratie Mondiala,
a terminat „cursa” printre învingatori si, cu toate acestea,
s-a ales cu laurii dictaturii comuniste si cu izolarea de lumea civilizata.
Când sa se destepte poporul, lucrurile iau întorsaturi cel putin
hilare: fosti comunisti si securisti devin peste noapte revolutionari si ajung
la gura sobei, încalzindu-se cu lemnele noii puteri.
Trebuie sa treaca aproape 15 ani si 5 runde de alegeri de tot felul pentru
ca, în sfârsit, sa para ca oameni de treaba au preluat frâiele.
Ni s-a promis marea cu sarea (logic, caci presedintele ales este ex-marinar…),
iar sloganurile inventive gen „Sa traim bine!” au actionat ca un
magnet ce atrage voturi.
Masurile de schimbari radicale au început. Ce bine! Dar vai! Parca am
trai un vis din care ne trezim atunci când lucrurile par sa se cristalizeze:
politicienii de (la) vârf se ciondanesc neîncetat. S-ar întelege,
dar nu atunci când ei fac parte din aceeasi alianta.
Sau, daca va place mai mult, vâslesc în aceeasi barca. Da, dar
este esentiala directia în care vor unii si altii ca acea barca sa se
îndrepte! E ca în fizica: atunci când doua forte actioneaza
în acelasi timp, dar în directii diferite asupra unui „obiectiv”,
acela cu siguranta nu o va asculta pe nici una. Ori, în momentul de fata,
am sincera impresie ca bicefala conducere a României gândeste cu
doua creiere. Si nu la acelasi lucru.
În campania electorala am avut parte de show-uri personale ale aspirantilor
care se bateau cu caramida în piept apropo de priceperea cu care au fost
înzestrati pentru scoaterea din impas a tarii. Deocamdata, singurul lucru
efectiv cu care majoritatea se pot lauda este agoniseala lor de dinainte de
viata politica.
Chiar nu trebuie sa fii expert pentru a-ti da seama care este principala problema
a românilor de rând: SARACIA! De ce vorbesc despre cei „de
rând”? Simplu: pentru ca pe ei se bazeaza tara în primul rând.
Pe cei care se chinuie din salarii mizere si îndura umilinte peste umilinte
la tot pasul pentru a-si trai viata! Bogatasii, printre care se ascund marii
corupti si principalii evazionisti fiscal, sunt parca protejati de oricine ar
fi la putere prin diverse legi financiare.
Cota unica de impozitare, majorare de TVA, nemajorare de TVA, revizuire de
taxe, cresteri de tarife si de preturi de consum; iata toxinele verbale si efective
care scurteaza viata românului, si asa stresat de cotidian. Oare câte
piei se mai pot trage de pe noi?
Necazul este ca în timp ce Cel de Sus se distreaza, românul este
pe calea cea buna înspre a-si pierde legendarul simt al umorului. Oameni
(ne)buni de la conducere, nu suntem cobai!
Andrei Sandor
