Distractia la cinematograf incepe inca dinaintea filmului cand cel putin doi oameni sustin ca au aceleasi locuri in sala. Evident, dupa indelungi prelegeri, unul isi va da seama ca are locurile in celalalt colt al salii, sau chiar mai distractiv, a gresit ora la care avea cumparate biletele.
La vreo 10 minute dupa ce filmul a inceput am beneficiul sa primesc masaj gratuit, nesolicitat, de la vecinul aflat cu un rand mai sus, care isi “scarpina” genunchii de spatarul scaunului meu. Sa nu fiu inteles gresit, si eu mai patesc sa lovesc scaunul din fata din neatentie, insa am grija sa nu se repete. De obicei, dupa aproximativ a cincea runda de masaj in decursul a 20 de minute ii atrag atentia ca nu am platit masajul si ca nu as dori sa mai beneficiez de el. In cel mai bun caz acesta va avea o frecventa mai mica, insa niciodata nu se va opri.
Sunt convins ca toti cinefilii au prins in sala, cel putin o data, un cocalar care sa vorbeasca la telefon ca si cum ar fi pe ulita, folosindu-se bineinteles de un limbaj colorat si fiind grijuliu sa auda toata sala ca el poarta o convorbire telefonica.
Nu ii putem omite nici pe cei care sufera de “diaree verbala”, fie ca vorbesc intre ei despre subiecte care nici nu merita pomenite sau pur si simplu pentru ca se cred un mic Ilie Dobre in fata finalei Campionatului Mondial, nescapand nici o secventa necomentata si neanalizata.
Tinand cont ca cinematograful este o atractie pentru oradeni, ramane doar speranta ca intr-o buna zi vizitatorii vor reusi sa se bucure doar de vizioanarea filmului.
C.De.
