Dupa includerea Rapsodiei nr. 2 si a Suitei nr. 2 pentru orchestra în
doua concerte ale orchestrei Filarmonicii (în mai, respectiv în
deschiderea actulalei stagiuni), aceasta manifestare e evenimentul mai substantial
prin care e comemorat Enescu la Oradea.
Cei ce au facut-o posibila sunt muzicieni oradeni, membri ai orchestrei simfonice
a Filarmonicii, precum si cadre didactice si tineri absolventi ai Facultatii
de Muzica.
Alegerea lucrarilor, desi nu dintre cele mai caracteristice si complexe, demonstreaza
totusi maiestria componistica si stapânirea diferitelor directii stilistice
contemporane tânarului Enescu.
Faptul ca apoi el a realizat o sinteza originala, fara a mai putea fi raportat
la tendintele la moda, s-a constituit în dezavantaj pentru receptarea
sa comoda, dar si în titlul sau de glorie (daca lucrarile lui ar ajunge
mai des la public).
Programul s-a deschis cu impresionista Pavana din Suita pentru pian nr. 2 în
Re major op. 10 (1903), redata de Bálint Johanna, urmata de Cantabile
si Presto pentru flaut si pian (1904), în interpretarea lui Csiszér
Viola si a lui Marius Popescu.
Au urmat trei din cele Sapte cântece pe versuri de Clement Marot op.
15 (1908), ce stilizeaza modalismul renascentist, interpretate cu dezinvoltura
de baritonul Marian Boboia (directorul Scolii de Arte „Francisc Hubic”)
si pianistul Hausmann György.
Dupa Piesa de concert pentru viola si pian (1906), oferita de Valer Mânecan
si Magyari Zsuzsa, au urmat doua compozitii mai substantiale.
Sonata pentru vioara si pian nr. 2 în fa minor op. 6 (1899), interpretata
de Eva Costin si Marius Popescu, dincolo de influente din Brahms si Franck,
e o realizare deosebita pentru un autor de 18 ani, ce construieste cu autoritate
forme complexe si cizelate.
Centrul de greutate al serii a fost Dixtuorul pentru suflatori în Re
major op. 14 (1906), una din rarele compozitii luminoase din muzica moderna,
intens polifonic, cu o reala bucurie a sunetului si prevestind mai ales în
primele doua parti personalitatea inconfundabila si matura a lui Enescu.
Lucrarea a fost prezentata de instrumentistii orchestrei oradene: flautistii
Vasile Foica si Török Apollónia, oboistul Szöverdi Márton,
Gáti Sándor la corn englez, clarinetistii Réman Zoltán
si Gheorghe Calinescu, fagotistii Miron Horatiu si Gergely Gábor, precum
si cornistii Lorenzo Moroni si Paul Carp, cu totii dirijati de Lászlóffy
Zsolt.
Aplauzele din final au dovedit reusita acestui demers, infirmând si prejudecatile
despre accesibilitatea redusa a muzicii enesciene.
Adrian Gagiu
