Consilierii locali au decis, cu voturile UDMR şi PD: pe toate cele 757 de plăcuţe cu denumiri de străzi se va inscripţiona şi cuvântul maghiar „utca”.
Iniţiativa e a „bisericilor istorice maghiare” (probabil străzile bilingve fac parte din planul lui Dumnezeu de mântuire a omului), precum şi a unor organizaţii civice. Propunerea iniţială a UDMR (formaţiune plină de activitate, mai ales în scopul bunei convieţuiri) includea şi traducerea în maghiară a numelui străzilor, ceea ce aminteşte fericita epocă a marelui scriitor francez de anticipaţie Verne Gyula.
Ca să previn acuzaţia reflexă de şovinism ce se declanşează automat când abordezi astfel de subiecte, precizez că sunt născut în Oradea şi am rude apropiate şi prieteni maghiari. Numai un nebun ar fi împotriva familiei şi a prietenilor dar, vorba unui antic, „mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e adevărul”. Aşa că, întrucât unii dintre ei, maghiari fiind, cred că plăcuţele astea sunt o prostie şi bani aruncaţi, o să-i edific asupra noilor perspective luminoase ce ni se deschid.
Ni se zice că viitoarele plăcuţe gen „strada Vasile Alecsandri utca” vor fi o dovadă de civilizaţie, integrare în Europa şi toleranţă. Aşa e. Cine nu ştie că încă din zorii civilizaţiei europene Democrit şi Pericle se plimbau pe străzi bilingve, că la Bruxelles sau Paris străzile au plăcuţe gen „Champs Elysées mezők” şi că luptele dintre români şi unguri de pe parcursul istoriei au fost provocate de lipsa aceloraşi plăcuţe? Mă rog, preşedintele Bush a zis că toţi americanii trebuie să cunoască limba oficială, dar ăia sunt nişte ne-europeni înapoiaţi.
Viitoarele plăcuţe „europene” ce ne vor deschide spre lume vor fi mult mai uşor de înţeles pentru nenumăraţii turişti britanici, japonezi sau americani care vor năvăli în Oradea. Maghiarii orădeni nu se vor mai rătăci prin oraşul natal neştiind că se află pe o „stradă” şi nu pe o „utca”. Iar eu îmi voi deschide o firmă de făcut plăcuţe, mă voi înscrie în PD sau UDMR ca să obţin contractul şi voi acoperi oraşul cu ele. Că aşa se fac averile în România, prin credite fără acoperire sau prin contracte cu administraţia.
Afacerea se va extinde fiindcă vor trebui modificate şi buletinele, şi toate actele oficiale cu referire la domiciliu sau la străzi în general. Urmează apoi restul judeţului: câte localităţi, câte străzi! Consilierii judeţeni ce păzesc, ei când se deschid spre Europa? Şi uite, că-mi sunteţi simpatici, vă dau un pont: Bihorul e pe locul trei pe ţară la populaţia de rromi (pe primele locuri sunt Mureşul şi Sibiul, deci alte judeţe ardelene – nu ăia din fostul regat, de care facem noi mişto numindu-i ţigani). Ei? Cum se spune „stradă” în rromanes?
Ce bine că există UDMR, acest PSD unic al maghiarilor care trebuie să-şi justifice existenţa şi influenţa! Ce bine că există PD, care are nevoie de voturile lor şi ce bine că există toţi politicienii, care inventează probleme pe care să le rezolve pe bani grei – ai noştri!
Adrian Gagiu
***
Punctele de vedere exprimate de colaboratorii ziarului nostru în rubricile de opinii nu coincid neapărat cu cele ale redacţiei.
