Este inutil sa va retin atentia cu stiu eu ce analize savante; le-ati avut
servite de posturi de televiziune, ziare centrale si emisiuni de radio. Ceea
ce îmi propun acum este sa privesc lucrurile prin prisma omului simplu.
Salut în primul rând cerintele pe care România trebuie sa
le satisfaca; daca nu se dorea integrarea noastra, tara asta putea deveni o
copie la indigo a vreunei tari din lumea a treia, unde domneste anarhia si coruptia.
Din pacate, nu cred ca gresesc prea mult spunând ca reformele au fost
initiate mai mult de musai, cu pistolul la tâmpla. Daca nu era asa, nu
vad de ce s-ar fi deranjat unii sa înceapa vânatoarea de corupti
sau purificarea Justitiei (posibila oare?)… Inertia din care se misca
România era atât de linistitoare pentru profitorii notorii…
Concluzia mea personala esta ca U.E. are mai mare nevoie de noi decât
invers: piata de desfacere, deci clienti mai multi, mâna de lucru ieftina,
deci delocalizarea marilor întreprinderi care vor plati taxe mai mici
si, de ce nu, zona-filtru între Orientul apropiat si Occident, deci o
magareata ce cade pe noi în cazul ca prea multi afgani sau irakieni ajung
sa se plimbe prin Viena sau Munchen.
În plus, nu uitati ca posibila cooptare a Turciei s-a întâlnit
cu o vehementa dezaprobare din partea cetatenilor Uniunii… Altfel spus,
România e si o bariera buna cu iesire la mare!
Camuflarea foloaselor s-a facut prin scoaterea în evidenta a unor minusuri
de existenta carora stim cu totii: coruptia, spre exemplu, este în continuare
prezenta, si nu cred ca s-a nascut deja comisia sau uniunea care va putea sa
o faca disparuta de pe meleagurile românesti!
Clasa politica autohtona s-a manifestat diferit referitor la raportul Comisiei
Europene în functie de locul ocupat, putere sau opozitie. Stateam si ma
uitam la cei din urma cum îi ironizeaza pe cei care, la conducere fiind,
se bucurau si se felicitau pentru ceea ce ei numeau raport „favorabil”.
Realitatea nu a spus-o tare si raspicat nici unul dintre ei: greul adevarat
începe de-abia dupa integrare! Va fi România pregatita pe toate
planurile în data de 1 ianuarie 2007? Ar fi mai bine sa se apeleze la
clauza de salvgardare si sa se amâne bâlciul cu un an?
Pentru cine ar fi o tragedie amânarea? Cu siguranta nu pentru cetatenii
simpli, care nici nu stiu exact ce au de câstigat fiind membri U.E.! Stiti,
e ca si la o competitie. Nu te poti înscrie fara sa întrunesti conditiile
de participare si nici sa concurezi fara a fi capabil sa-ti exploatezi potentialul.
Ar fi pacat sa aderam la moda de a fi membru U.E. si sa ne straduim sa facem
lucruri pe care altii ni le impun doar pentru a le face pe plac. Sa le facem
pentru ca asa vrem noi si sa ne putem permite luxul de a ne lasa curtati de
Bruxelles raspunzând „mai vedem!”.
E idealistic, dar ce bine e sa visezi! Cât despre visul numit U.E., somn
usor în continuare!
Andrei Sandor
