Mi-a fost dificil sa-l înteleg pe presedintele meu pâna când nu am admis ca are un voluptos instinct al mahalalei. Cotroceniul îi este o insipida carcera. Cartierul Primaverii îi repugna, câta vreme e atins fatal de senzualitatea în calduri, din Groapa lu’ Eugen Barbu. Niciodata un presedinte al României n-a fost un prizonier atât de nefericit! Daca Regele Carol al II-lea a întruchipat un personaj tragic din cauza unui defect glorios la prohab, Basescu îsi tunde singuratatea derizorie glosând, cu o înfiorare indusa, scene remaniate dintr-un vicios de geniu, pe care nu mai are cum si-l face consilier: marchizul de Sade. Îi respect obsesiile. Ca ins ce fac parte dintr-un popor minor – biet personaj colectiv într-o Istorie ce niciodata nu i-a „distribuit” alt rol decât acela de a duce tava -, consimt la faptul de-al fi concediat pe Andrei Plesu. Nu poti avea, pentru Dumnezeu!, prea aproape de tine un moralist, nici macar în varianta sa cea mai minimala cu putinta, fara a improviza crize de personalitate, cu efect devastator pentru o tara orgiastic nefericita.
Gânditi-va numai la ce s-a petrecut în familia misterioasei Stana Anghelescu. Sinuciderea nefericitului sot s-a datorat, cred, doar partial faptului celebru precum ca „fumatul dauneaza grav sanatatii”. Sper, sincer, ca domnul Cocos, un accesoriu prea des superfluu al Elenei Udrea, sa nu faca un puseu de gripa aviara, taman într-o parcare vandalizata astenic de primavara. „La umbra fetelor în floare”, pe malurile Snagovului si Colentinei se tes dramolete lacramoase, atent monitorizate de un presedinte ale carui bagaje livresti trimit memoria colectiva spre istovitoarele lecturi obligatorii din anii acneici de liceu. Dar asta nu l-a împiedicat sa-l decoreze pe Mircea Cartarescu.
E drept, nu e obligatoriu sa citesti Orbitor pentru a avea habar de standardul postmodern al literaturii. Stiu atâtia care beau whiskey decomplexati, fara a-l fi citit pe Joyce. Sa va dau doar un exemplu, tot din anturajul select al personajului nostru central: Vasile Blaga, un ministru învaluit în inconfundabilul damf de plosnite. Si nici macar nu e un om din Dublin, ci din Steiul cu ceva mai radioactiv!
Desi Golden Blitz este un fel de Curtea Veche garnisit cu mitocani de tranzitie, Traian Basescu nu se confunda cu inubliabilul Pirgu. Chiar daca aduce, nu e nici Nae Girimea, frizerul galant din „D’ale carnavalului”, cel mereu dispus la un supliment viril în asternuturile grobienilor Cracanel si Pampon. Nu, nici pomeneala. Avem un presedinte cu naturelul mult mai romantic. Oricât de greu v-ar veni sa admiteti, Traian Basescu este un produs liric interbelic.
Poarta marca unei sinteze cu totul memorabile. Ca personaj, în el se topesc reveriile matelotului minulescian, iubirile navalnice ale lu’ Rica, fante de Obor, din balada lui Miron Radu Paraschivescu, si melancoliile ritmate din versurile lui Topârceanu. Da. E clar si vag neplacut. Avem un presedinte croit din fantasmele unor poeti de mâna a doua. Dar hormonali. Un sef de stat cu charisma de gagiu!
Îmi pare rau, Eminescu este rezervat pentru un presedinte al „timpului regasit”, cu mult dupa aderare! Pâna una-alta, defilam cu ce avem. Nu zic ca ne e de prea mare folos, dar cel putin nu putem pretinde ca ne plictisim! În plus, las’ ca nici Angela Merkel nu se trage din „sufletul romantic” al lui Holderlin, si nici Tony Blair din reveriile lui Byron…
Florin Ardelean
