În tot acest timp, întorşi de la groapa deşeurilor politice de către iresponsabilitatea celor care în loc să guverneze fac wrestling, pesediştii se antrenează electoral. De la Cotroceni vin doar semnalele stranii ale unui preşedinte care a comis în doar o săptămână mai multe greşeli de strategie decât toţi preşedinţii de republică, în ultimii 17 ani. Să fi ajuns Băsescu la andropauză?
În aşteptarea răspunsurilor, Guvernul României a găsit de cuviinţă să mai arunce 3 milioane de lei foarte noi pentru a îmbunătăţi imaginea ţării peste hotare. Ce imbecilitate! Cum poate fi altfel calificat un gest pueril, devreme ce marea dramă a României este precaritatea ei interioară, riscul unui colaps post-aderare, implozia unei clase politice incompetente şi corupte. O ţară compromisă, cariată de eşecuri milenare, investeşte pentru imagine! Iată o ipostază cu totul postmodernă. Mai avem încă reflexe propagandistice, mai credem că şmecheria poate ţine loc de performanţă, iar aparenţa este mai tare decât realitatea. Constat că dintr-un premier care pe vremuri a fost un prezentator de modă onorabil, s-a răstăvit un Potemkin de doi bani.
Dar ştirea care mi-a captat cel mai stăruitor atenţia, în săptămâna precedentă, a venit din Germania. Dintr-un banal orăşel, dintr-un land oarecare. Un şofer a făcut să plouă cu bancnote peste o mulţime formată din 3.000 de nemţi care, disciplinaţi, aşteptau rafalele în valută dintr-un „nor” ce era căptuşit cu nu mai puţin de 75 de mii euro. Plictisiţi, cum sunt, harnici şi conştiincioşi, urmaşii lui Goethe s-au gândit să se distreze. Un concurs organizat de un post de radio local oferea 100 de mii euro celui care va da cel mai atractiv răspuns la o întrebare. Staţi liniştiţi, nu este vorba de întrebările care-i răvăşesc pe români. Pur şi simplu, potul urma să fie câştigat de cel care va spune cât mai interesant cu putinţă cum avea de gând să folosească banii. Un şofer a promis că va împărţi trei pătrimi din câştig unor străini. Milostivenia sa a bătut alte 12 mii de răspunsuri. Pentru a se ţine de cuvânt, s-a urcat pe un podium şi a aruncat peste mulţimile de concitadini uriaşa sumă de 75 mii euro, în bancnote de cinci euro. Fiecare a adunat cât a putut! Imaginaţi-vă acum că respectivul şofer ar fi făcut treaba asta într-o urbe românească. Ce carnagiu! Cât sânge! Nici Mecca nu tentează atâţia musulmani câţi români s-ar fi îmbulzit la pomana în euroi. Trenuri ticsite, curse charter, firme de transport, autoturisme de toate tipurile, căruţe cu coviltir şi trotinete cu ataş ar fi pornit spre locul minunii. Pentru o singură hârtie de cinci euro s-ar fi sacrificat batalioane de români. În plus, încercaţi să mai vedeţi cu ochii miopi ai minţii ce baie de mulţime ar fi putut face preşedintele, încercând să salveze copiii striviţi, femeile călcate în picioare, stropind cu apă muribunzii sau acoperind cu palmele ochii îngroziţi ai celor decedaţi. Ce pleaşcă, ce decor sublim pentru a anunţa anticipatele, ce şansă pentru Elena Udrea de a deveni vivandiera naţiei. În ce-l priveşte pe Sergiu Nicolaescu, ar fi putut turna „Revanşa” – II, cu comisarul Moldovan anchilozat de reumatism, la un buget cât o asociaţie de proprietari din Velenţa.
Când colo, în loc de acest spectacol magnific, citesc prin ziare că la Bucureşti „plouă” cu bătrâni care se aruncă de la etaje în cârca unor trecători. Acum este cât se poate de clar de ce suntem indrituiţi să acuzăm Istoria că a fost scorpie cu noi. Scârba dracului!
Florin Ardelean
***
Punctele de vedere exprimate de colaboratorii ziarului nostru în rubricile de opinii nu coincid neapărat cu cele ale redacţiei.
