PD-ul, prin vocea cu testosteron a preşedintelui Băsescu, le-a făcut cadou pesedeilor postul de şef al SRI, ca şi cum ar fi dorit să instaureze o continuitate firească între inimaginabilul duet Securitate-PCR şi mai softul parteneriat SRI-PSD.
La rândul său, PNL acordă postul de preşedinte al TVR unui individ şters şi, cum altfel?, pesedist, făcându-se că plouă când societatea civilă îi reaminteşte despre abuzurile acestui partid în ceea ce priveşte postul public de televiziune. Liberalii au uitat, probabil, ştirile în care Adrian Năstase ocupa 80% din timp, precum şi înlăturarea brutală din TVR a celor care îndrăzneau să critice, cât de cât, puterea dintre 2000-2004 (de exemplu, Stelian Tănase).
Trezită acum la viaţă, după resuscitarea cadavrelor din pivniţele PSD, ofensiva continuă, însă pe alte paliere. După ce TVR a pus pumnul în gură opoziţiei în legislatura trecută, ce-i mai poatre trece prin creier dlui Sassu ca să nimicească în continuare pluralitatea opiniilor şi educarea estetică a discernământului?
Nimic mai simplu: suprimarea emisiunilor culturale. Ioan T. Morar, cu a sa emisiune săptămânală, „Lumea citeşte”, s-a văzut scos din grila de programe pe motiv că… n-avem suficentă dezbatere politică la postul public. De parcă nu era de ajuns că în televiziuni – ajunse ca nişte mere putrede şi pline de viermi – colcăie indivizi slinoşi, vulgari şi rudimentari, care-şi spun, după caz „analişti politici” ori „politicieni”.
Nu era suficient că gradul de imbecilizare a populaţiei a atins cote alarmante, evidenţiindu-se în ratingurile pe care le obţine un post penibil cum e OTV. Nici că modelul de viaţă al tinerilor e, azi, Gigi Becali. Noii conduceri a TVR i s-a părut – într-un moment de delir, probabil – că oamenii nu văd suficientă politică pe sticlă.
Pentru a protesta împotriva acestor acţiuni de genocid spiritual, un grup de tineri s-a prezentat în faţa sediului TVR, într-un miting mut, fiecare dintre participanţi aşezându-se pe trotuar şi citind, absorbit, dintr-o carte. A anunţat vreun post de televiziune acest lucru? Fireşte că nu. Ce e mai important, până la urmă?
Nişte „golani” avizi de cunoaştere care n-au altă treabă decât să încurce circulaţia cu nişte biete cărţi în mâini ori nişte suporteri înfocaţi ai Stelei, care distrug tribunele, indiferent dacă motivul e supărarea ori fericirea că echipa a mai marcat un gol? Ratingul, acest Dumnezeu al tubului catodic, ne-a arătat că românii preferă cea de-a doua ştire.
Aşa este: nu mai vrem cultură. Nu mai avem timp pentru incursiuni periculoase. Timpul ne fuge de sub picioare. Babuinii jubilează şi îşi spală maşina mai des decât întorsul paginii. La drept vorbind, avea dreptate cine-mi spunea că, decât să citesc o carte, e mai eficient să beau bere. Pentru că, evident, în acest al doilea caz, efectele se vor vedea pe faţa mea mult mai repede…
Dan Boeriu
