De felul cum ştii să faci faţă bombardamentului cu biţi, depinde dacă medicul îţi va elibera sau nu o reţetă compensată cu medicamente antidepresive. Că lucrurile stau astfel, o pot demonstra fie şi numai prin ultimele trei informaţii vânturate prin ştirile de weekend ale televiziunilor.
Las de-o parte scenografia dramatizată până la spasm a inundaţiilor. Nenorocirile de pe faţa pământului sunt date, mai nou, în urma rugăciunilor şi postului negru, a acatistelor producătorului TV. Fără o catastrofă, cât de mică, deliciile şi frisoanele catodice ar intra, temporar, în colaps. Dar să revenim la exemplele promise.
Prima ştire care mă face să am dubii serioase cu privire la faptul că informaţia te investeşte cu putere a venit de la Chişinău. Voronin ne-a descoperit mama! Nu ştiam că suntem orfani de limbă, până mai deunezi, când limbistul din capitala Republicii Moldova a informat umanitatea că graiul moldovenesc a alăptat, încă din evul mediu, fătul gingaş al rostirii româneşti.
De unde ştie Voronin acest secret copleşitor al istoriei? Nesmintit, de la oamenii de ştiinţă sovietici, tot cei care au inventat, în acelaşi ev mediu, cibernetica şi fluierul de soc. Nu mai este mult şi, prin decret contrasemnat de Putin, limba română va intra sub embargo, până plătim dreptul de copyright. Abia când vom spune cât e ziua de lungă doar „viezure, barză, brânză, brazdă”, semiotica limbii dacice ne va copleşi prin profunzime şi mister.
A doua informaţie ne-a oferit-o Sorin Roşca Stănescu, într-o emisiune televizată. Marele adevăr rostit de directorul cotidianului „Ziua” se referea la faptul că politica se face, în proporţie de sută la sută, cu dosare. Individul este prea sinistru ca să nu aibă dreptate. Îmi tot revine în memorie o reclamă pentru cel mai urât mirositor ziar de Dâmboviţa.
Spotul ar fi fost mai potrivit pentru o campanie de promovare a SRI, câtă vreme ziaristul din reclamă aduce frapant cu un fel de Agent 007 care a uitat să-şi ia medicamentele, aşa încât e bântuit violent de obsesia informaţiei, a acelei turnătorii care stă la baza articolului de primă pagină, „argumentat”, de la un capăt la altul, cu vomitivele „de pe surse”. Sorin Roşca Stănescu are ceva din diabolicul Ţurcanu, cel de la Piteşti, dar şi din şiretenia intelectualistă a lui Măgureanu, cel de la Giurtelecul Hododului.
În sfârşit, a treia informaţie a venit din necuprinsul Europei. Jubileul! S-au scurs, iată, 50 de ani de când, la Roma, 6 state au pus bazele Comunităţii Economice. Sâmbătă seara, la Bruxelles, a avut loc un spectacol omagial.
Am zărit cuplul prezidenţial prezent la faţa locului. Niciodată n-am văzut un preşedinte român mai trist. Stingher, celebrând un eveniment în care juca mai degrabă un rol de figuraţie, Traian Băsescu avea nostalgia geamparalei şi tânjea după o baie de mulţime, precum cel în sevraj după o doză de cocaină. Am recunoscut foarte clar, într-un cadru-două, un preşedinte jucător care a pierdut meciul.
Un învins rumegând îngrijorări retrospective, spaime cu ramburs şi speranţa că arbitrul o să-i acorde şansa unor prelungiri. Poate că a fost chiar el cel mai european dintre cei prezenţi: un disperat în genunchi, omagiind o Europă pe coate.
Dar faptul că informaţia înseamnă stres este cel mai pregnant ilustrat de un anunţ ce ţine strict de cruzimile modernităţii: am dat ceasul cu o oră înainte. O barbarie, indiciul matinal al depresiei…
Florin Ardelean
***
Punctele de vedere exprimate de colaboratorii ziarului nostru în rubricile de opinii nu coincid neapărat cu cele ale redacţiei.
