Luându-ne de proşti, căci nu e vorba de simplii membri PCR, ci de activiştii cu funcţii de comandă, care puteau da ordine Securităţii, ea zice că problema se va rezolva prin legea lustraţiei: „Din punct de vedere juridic, nu se poate asimila apartenenţa la un partid politic cu calitatea de colaborator al Securităţii. Am proceda la fel cum au făcut comuniştii după 1944, când i-au reprimat pe cei din PNŢ şi PNL doar pentru că erau membrii partidelor neagreate de ei. Oricum, legea nu-i exonerează de răspundere pe cei care au contribuit la încălcarea drepturilor omului, şi aici intră oricine, deci şi foştii PCR-işti. În plus, foştii PCR-işti sunt vizaţi şi de legea lustraţiei”.
Lustraţia ar însemna marginalizarea automată din procesul politic a oficialilor comunişti, nu pentru încălcarea drepturilor omului sau abuz de putere, ci pentru ocuparea de funcţii politice şi de stat în regimul represiv comunist. Din cauza deosebirii între comuniştii „buni” şi cei „răi”, operată în Legea Ticu (nr. 187/1999), foşti agenţi de Securitate cunoscuţi de public primesc certificate de bună purtare de la CNSAS, iar liderii comunişti gen Ion Iliescu rămân neatinşi.
O societate post-comunistă fără o condamnare a sistemului comunist e o contradicţie în termeni. România e singura ţară din Europa de Est care nu a adoptat o lege a lustraţiei. Alianţa DA şi Băsescu au promis-o în timpul campaniei electorale din 2004, iar PNL a introdus un proiect legislativ de lustraţie, aprobat de Senat, dar blocat de jumătate de an la Camera Deputaţilor. Băsescu a insistat că lustraţia ar necesita întâi condamnarea regimului comunist şi a cerut o comisie care să ateste „ştiinţific” şi documentar motivele de condamnare a vechiului regim. A mai trecut vremea şi cu asta, Băsescu a condamnat comunismul în decembrie, printre mugetele foştilor politruci din Parlament dar, o dată cu aderarea la UE, aplicarea unei legi a lustraţiei devine aproape imposibilă.
Guvernul ceh a fost condamnat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru lustrarea unui fost nomenclaturist. Când un parlamentar suedez a propus o rezoluţie de condamnare a comunismului în Parlamentul European, în mod similar cu nazismul, majoritatea europarlamentarilor au votat contra. Poate că Europa de Est urmează modelul Germaniei post-naziste căci, în afara marilor boşi condamnaţi în procesul de la Nürnberg, majoritatea oficialilor nazişti fuseseră reciclaţi după război. Reforma clasei politice româneşti va trebui realizată prin alte mijloace.
Adrian Gagiu
