Totuşi, acest guvern se opune interzicerii comunismului, dând aviz negativ unui proiect de lege, înaintat chiar de şase parlamentari PNL, ce propune interzicerea organizaţiilor şi a simbolurilor comuniste, cu pedepse de până la 15 ani de închisoare.
Proiectul de lege defineşte organizaţiile cu caracter comunist ca fiind „orice grup format din trei sau mai multe persoane, care îşi desfăşoară activitatea temporar sau permanent în scopul promovării ideilor, concepţiilor sau doctrinelor comuniste şi incitării la ură de clasă”.
Această iniţiativă legislativă e în acord cu o propunere a Comisiei Tismăneanu şi totuşi a primit aviz negativ din partea guvernului, deşi PNL afirmase oficial, printr-o rezoluţie a delegaţiei permanente, că doreşte condamnarea comunismului şi militează pentru legi în acest sens, de exemplu Legea lustraţiei, iniţiată tot de parlamentari liberali.
Aceste drăgălăşenii nu se petrec deci pe vremea tătucului zâmbitor şi perestroikist Ion Ilici Iliescu, fostul nomenclaturist ce revoluţiona în decembrie 1989 la televizor înfierându-şi predecesorul că „a întinat cele mai nobile idealuri ale socialismului şi comunismului ştiinţific”. De la fostul membru CPEx ne-am fi aşteptat, dar de la afaceristul motociclist şi elegant, nu prea.
În caz că ne mai întrebăm de ce regimul comunist nu are parte de aceeaşi condamnare ca şi cel nazist, de care nu e chiar aşa de diferit cum îşi închipuie unii, ar trebui să ne întrebăm întâi retoric care e mai criminal dintre cele două (de parcă ar mai conta, la asemenea scară).
Nebunia totalitară a Germaniei naziste, a lagărelor, a „rasei superioare” şi a războiului pentru „spaţiu vital” a durat 12 ani. Dar gulagurile comuniste începute în URSS, exterminarea elitelor, colectivizarea forţată, turnătoria instituţionalizată şi contraselecţia în societate au durat 72 de ani şi sunt de fapt acelaşi lucru. Să ne amintim şi că „nazi” e o prescurtare de la naţional-socialist (deci e tot extremă stângă), iar partidul lui Hitler se numea Partidul Naţional-Socialist al Muncitorilor Germani.
Dar probabil că un Nürnberg al comunismului ar fi prea supărător pentru Rusia, ale cărei nostalgii imperiale se leagă inevitabil şi de perioada comunistă. Mai ales acum, că săptămâna trecută bombardiere strategice ruseşti ce făceau manevre în spaţiul aerian internaţional s-au apropiat de Marea Britanie şi de Norvegia. Aşa, uşor, de vară, ca o aluzie în contextul crizei ruso-britanice de după refuzul Moscovei de a-l extrăda pe Andrei Lugovoi, fostul kaghebist suspectat de uciderea la Londra cu poloniu radioactiv a colegului său Aleksandr Litvinenko, un opozant al Kremlinului. Şi-n rest, avem nevoie de gaze şi petrol (pentru consum şi pentru rafinării), etc.
În concluzie, ca o notă personală, că am văzut că aşa dă bine la comentatori: mă bucur că nu m-am înscris în PNL Bucureşti la începutul lui 1990, cum eram tentat. Dar mă întreb ce ar spune despre continuatorii săi marele lider liberal Ionel Brătianu, cel ce în 1924 scosese în afara legii Partidul Comuniştilor din România.
Adrian Gagiu
