„Chiar dacă acum lumea e dominată de mari tragedii umane precum cele din Irak şi Darfur, marea majoritate a lumii trăieşte în pace, iar conflictele au devenit tot mai puţine în ultimii zece ani”, scrie în acest raport anual privind starea viitorului.
După autorii lui, numărul refugiaţilor din lume e în declin, iar conflictele de pe continentul african au scăzut de la 16 în 2002 la cinci în 2005. Întrebarea ar fi câţi oameni au mai murit în aceste conflicte mai puţine, dar asta nu contează în acest tip de statistică. Elocventă pentru gândirea acestor viitorologi e şi bucuria lor că, deşi numărul îmbolnăvirilor de SIDA a crescut în Europa de Est şi în sudul şi centrul Asiei, boala începe să se stabilizeze în Africa. Alte motive de optimism ar fi scăderea mortalităţii infantile şi creşterea numărului utilizatorilor de Internet.
Cică puncte negative sunt emisiile de dioxid de carbon, terorismul, corupţia, încălzirea globală, şomajul, scăderea ratei de participare la alegeri, noile maladii şi crima organizată. Autorii avertizează că, dacă acestea nu se vor rezolva, „viitorul ar putea să devină mai sumbru şi să fie marcat de lipsa apei şi a terenurilor cultivabile, de migraţiile masive, de modificări ale climatului, de haos economic şi de alte dezastre”. Păi e bine? Nu e bine. Pam-pam!
Acum să traducem această nouă mostră de inteligenţă ştiinţifică şi mediatică, fiindcă noi mai ţinem minte ce am citit la începutul textului şi nu ne trebuiesc neapărat concluzii gata trase. Aflăm că vom trăi într-o lume mai bună, cu mai puţine războaie (mai ales că războiul mondial contra terorismului le eclipsează pe toate), dar că terorismul rămâne o provocare majoră.
Sau că SIDA se stabilizează în Africa, dar se intensifică în Europa de Est şi în Asia Centrală şi de Sud. Că mor mai puţini copii, dar apar noi boli. Că se holbează mai mulţi pe net, dar scade prezenţa la vot. Că trăim mai mult şi suntem mai educaţi, dar şomajul creşte, iar corupţia e o problemă.
Adică ştirea începe optimist, cum că vom trăi într-o lume mai bună, şi concluzionează că dacă problemele nu vor fi rezolvate, nu vom mai avea apă şi terenuri agricole, vor urma migraţii masive, schimbări climatice, haos economic şi (partea care-mi place cel mai mult) „alte dezastre”. Adică et caetera, ce-o mai fi, cât încape, după gust.
Sau, cu alte cuvinte, dacă n-o să fie rău, o să fie bine.
În afară de a toca nişte finanţări, astfel de pseudo-prognoze din ciclul „decât bolnav şi sărac, mai bine sănătos şi bogat” au rostul de a zăpăci şi de a adormi minţile celor care au mai rămas preocupaţi într-o oarecare măsură de ceea ce e în jurul lor. Raportul nu suflă o vorbă despre cauzele şi soluţiile acelor probleme începând de la nivelul fiecărui individ. Vorba poetului, „lumea-i cum este şi ca dânsa suntem noi”.
Adrian Gagiu
