N-as putea spune ca experientele împartusite cu efebii politicii m-au
facut mai fericit. Dimpotriva!
Aflat în campanie electorala, orice candidat se comporta asemenea unui
mire. Puterea este chiar mireasa a carei mâna si ale carei placeri ascunse
le jinduieste pretendentul. Pentru asta se sulimeneste, se gateste cu mare atentie,
stiind ca imaginea este totul.
Nu conteaza cine esti, esential este ceea ce pari a fi. Stafurile de campanie
au crescut ca nivel profesional, fiind acum capabile sa înfatiseze un
terchea-berchea în ipostaza credibila de fauritor al binelui colectiv.
Imoralul sadea cocheteaza vivace, în timpul confruntarilor elective, cu
trairile unui Hristos „reîncarcat”, iar un bou sau vitel încaltat
are frisoanele înteleptului la întâlnirea cu revelatiile cunoasterii.
Dezinvolti, aroganti, profetici, samariteni, sentimentali, angelici, demoniaci,
umili, cinici, imbecili, agramati, stupizi, lucizi sau confuzi, candidatii sunt
livrati unei experiente în care pentru a putea promite orice sunt predispusi
la inconstienta, minciuna si chiar sperjur. Sub lumina reflectoarelor, în
timpul emisiunilor electorale, am fost martorul multor experiente jenante. Interlocutorii
mei, avizi de puterea adulmecata, clacau lamentabil la examenul sumar cu logica
formala, ca sa nu mai zic de exigentele minimale ale gramaticii limbii pe care
mai toti o iubim atât de mult încât o supunem la abominabile
perversiuni.
Promisiunea, efortul transpirat de a dovedi ca poate transforma umanitatea
într-un roi cu îngeri, iar pamântul într-un paradis
cu epicentrul pe Crisul Repede, pledoaria pentru competente si elocinta pe altarul
facerii de bine pentru cel napastuit constituie arsenalul retoric al celui care
se afla în concubinaj cu politica.
Vai!, nimeni nu porneste în lupta electorala pentru a se îmbogati
sau pentru a fi mai egal în fata legii decât propriii sai alegatori,
ci numai si numai pentru ca, noapte de noapte, serafimi cu sigla de partid li
se înfatiseaza în vis si îi someaza sa devina arhanghelii
si cruciatii norodului. Cu totii par a purta pe umeri însemnul exceptionalitatii,
poverile istoriei si sângele eroilor îi someaza spre sacrificiu,
iar capacitatile intelectuale probate pe bancile scolilor primare sut chezasul
izbânzilor. Aura ce le împodobeste conturul diafan al capului poate
fi, uneori, zarita la unul sau altul dintre cei care sunt bântuiti de
sindromul irepresibil al jertfei. Niciodata pentru ei, nesmintit pentru altii…
Inutil sa va marturisesc faptul ca eu am întâlnit, în studio,
mai degraba nevolnici si nu barbati, idioti aproape dovediti si nu întelepti,
hapsâni si obsedati de propria punga si nicidecum insi generosi, inculti
cu gusa si nu profesionisti ai administratiei ori experti în doctrine
si strategii ale politicilor publice, tembeli si exaltati fara noima si nu vizionari
cu aplomb de charisma, în afârsit, prin fata mea au defilat o sumedenie
de netoti si doar câtiva politicieni…
Campania electorala a început furibund, chiar ieri, printr-un comunicat
al Coalitiei pentru un Parlament Curat. 11 candidati sunt considerati a nu întruni
conditiile pentru integritate. Printre ei, Petru Filip si Biro Rozalia. Nu stiu
care va fi reactia electoratului, dar este evident ca în culisele politicii
bataliile au ajuns sa semene cu un macel desprins cu totul de principiile onoarei.
Când toti beligerantii au astfel de apucaturi, mai conteaza cine învinge?
Covrigu-i ieftin, ghilotina e instalata – se vor da executii în
direct.
Florin Ardelean
