Lupta împotriva terorismului îi scaldă, otova, în slava vitejiei, de tipul celei de-alt’dat, de la Podul Înalt, Smârdan ori Călugăreni. Dar iată că în ultima vreme încep să fie găsiţi români morţi şi prin alte locuri, mult mai civilizate, ba chiar avanposturi ale integrismului european. Italia a devenit, după crima atribuită lui Mailat, infernul emigranţilor români. Numai în ultimele zile, o femeie şi un bărbat au fost ucişi, o bombă a fost pitită la intrarea unui magazin cu proprietari români, iar o tânără de 12 ani s-a aruncar de la etaj, într-o tentativă de suicid. Toate aceste fapte îngrijorează, fiind, poate, preludiul sinistru al unor răfuieli sângeroase la scară amplă. Poliţia din peninsulă vorbeşte şi de posibilitatea unui scenariu pus la cale de justiţiarii locului, excedaţi de faptul că oamenii legii nu prididesc în a-i pedepsi pe alogenii rromi sau români pe măsura frustrărilor şi resentimentelor acumulate de autohtoni. La rândul lor, nenorociţii vânaţi precum odinioară pieile roşii reclamă tratamentul discriminatoriu la care sunt supuşi. Cum se face că doar ei au căzut victime furiei autorităţilor, clasei politice, gospodinelor şi ultraşilor din cismă, iar prostituatele plecate aproape in corpore, din România înspre Apus se bucură de un regim favorizant? Explicaţia este simplă. Italienii preferă o partidă de sex ieftină, la marginea drumului, cu odaliscele carpatine, decât să găsească seara, casa spartă şi consoarta sau fiica violate. Exodul curvelor i-a lăsat cu afacerile în pom şi pe posesorii night club-urilor valahe, câtă vreme mai fiecare bucată de carne vie traficată făcuse musai, anii trecuţi, un stagiu de pregătire voluptos la bara noastră, patriotică, dar cam prost plătită. „Scauterii” prostituţiei camuflate şi pseudo-clandestine scotocesc acum satele plaiului mioritic în căutare de material didactic, dar Jeni, Mimi sau Leni, de la Prut la cursul inferior al Mureşului şi de la Trotuş la Valea Cernei sunt plecate la produs pe Via Appia. Cam toată Italia este umectată din cauza ofertei fabuloase, iar până şi lucrătoarele cu ora de pe continentul negru sunt revoltate din cauza concurenţei neloiale ale româncelor, care nu doar că lucrează la preţ de dumping, dar se mai şi înamorează, ca proastele, de Antonio, Peppe sau Giovani, prestând servicii intimiste din interes umanitor sau sub formă de sponsorizare.
Săptămâna trecută, o delegaţie condusă de chiar premierul tuturor românilor a poposit la locul faptelor reprobabile, într-o tentativă de-a ne reconcilia cu patria care, acum o mie nouă sute de ani, ne-a civilizat, după două asedii ale Sarmisegetusei. Întâlnirea cu românii nomazi şi cu autorităţile a avut efectul sarmalei asupra turbării la viermii de mătase. Ba, nu! Greşesc. Ministrul de externe, Adrian Cioroianu, nu a scăpat o ilustră ocazie de-a se face de râs. Domnia sa, s-a pupat şi bătut pe burtă cu numitul Costică Argint, starostele dubios al rromilor plecaţi spre Eldorado, transfug şi interlop cu statut de infractor dat în urmărire internaţională, pentru fapte banditeşti petrecute în România, prin anii ’90. Tâlharul de ieri, diplomatul de azi! La aşa miniştri, aşa interlocutori…
Mor români peste graniţele patriei, în ţara ce-a supravieţuit unui fabulos imperiu. Mai coloraţi, ori mai palizi. De ce lor li se refuză onoarea înmormântării cu salve de tun şi tricolorul pe catafalc, sub paza sergenţilor jandarmi? Şi ei sunt victimele tragediei de-a se fi născut români. La fel ca pe militarii eroi, şi pe ei i-a mânat departe spaima zilei de mâine, sărăcia ca fatalitate. Cu toţii sunt recruţi în infanteria disperării.
Florin Ardelean
