Astfel cred eu că trebuie înţeles poetul fiinţând în marele băiat spiritual aproape oricând… Astăzi, vorbă bătătorită, cine mai încearcă să arunce, în răpusul poet, cu o intens mirositoare petală de trandafir?…
Ce să mai spunem despre momentele lui de melancolie, de oferirea propriei cămăşi, cămaşa poetului, pentru prieten, dar şi de intransigenţa ce zece gazetari n-o pot zugrăvi cu adevărat?… Talentul, cultura impresionantă, memoria de domeniul fantasticului, uluitor depozit incredibil înghesuit, dar şi miraculos aerisit, toate acestea şi, mai ales, propriu-i mod de viaţă şi de înţelesuri, au dat un poet în faţa căruia memoria se închină cu veneraţie.
Ion Davideanu
