Iata ca prin stradania istoricului literar Corneliu Craciun, universitarul
si concitadinul nostru, scriitorul Viorel Horj, „pristavit” (cuvânt
pe care îl tot rostea cu humor) acum un an, este recuperat, ca poet, mai
pe larg, întrucât i s-a alcatuit o carte antologica, „Strigatul
de sub roua” (Editura Arca, Oradea 2005), unde sunt introduse plachetele
antume, precum si foarte multe poezii risipite prin ziare si reviste, poezii
ce se dovedesc apte întru cuprinderea interesului cititorilor.
Personal, eu cunosc înca multe poezii publicate în periodice si
hebdomadare, care cu o noua astfel de încumetare trebuie adunate într-o
carte ampla.
Sensibilitatea si subtilitatea lui Viorel Horj erau evidentiate „cu
mâna larga” în toate poemele sale, el daruindu-se ca poet
si chiar risipindu-se (risipindu-se cu arta), cu un fel aparte de a ne înfatisa
inefabilul si partea deosebit de sensibila a realului.
Sunt prezente în cartea de fata poeme din volumul colectiv „Ofranda
vocalei”, „O mie de lucruri”, „Rememorari” si
„Muntele acvilelor”, precum si multe poezii adunate din ziare si
reviste.
Înfatisam câteva versuri spre a dovedi ca si aceste poezii îsi
merita, fara dubii, prezenta: „… Si numai duhul locului în sopot
/ Ridica cerul verii ca pe-un clopot / Din ochiul gliei pururea veghind / Si
nu-i durerea neagra ca sobolii / Când primavara ne trimite solii / Prin
viscolitul iernilor colind” (Sonet de toamna, ziarul „Crisana”,
19 octombrie 1980).
Viorel Horj ramâne un poet, un prozator si un eseist important în
lumea scriitoriceasca, un spirit deosebit de viu, care stia sa-si comunice artisticeste
importantul bagaj de diversificata cultura, cu har încarcat de spirit
acaparant, fara scama de agasare, caruia i te predai benevol, cu placere deosebita.
Ion Davideanu
