Dreptul de-a visa cu ochii deschisi, sorbind lichidul acrisor sampanizat si riscând inocenta bucurie a focurilor de artificii. Între prima chiftea si matinala ciorba de burta, totul pare realizabil. În adâncul unui decolteu sau din respiratia vag înfiorata a unei dame de context, poti glosa strategiile fericirilor vascularizate de hormoni. Generoase în premise, tacute, misterioase, în fata noastra, a fiecaruia, alte 365 de zile par a ne deschide usile unor împliniri atât de meritate. Cine mai sta sa gândeasca? Cine e dispus sa admita ca dezamagirile vor veni chiar de mâine, ca proiectele se vor ruina din lipsa de mijloace si consecventa? Nimeni! Doar insi fericiti, compilând ritualic, circular, anual, secventele unei fericiri esuate, dar atât de promitatoare la Revelionele trecutilor ani. E noaptea în care orice luzar e incitat sa se creada campion. Luciditatile sunt anesteziate, ba chiar abrogate, dintr-un exces al închipuirilor fabuloase si cu drept suveran la expresie personala.
Nu vi s-a parut niciodata suspecta veselia usor oligofrena a noptii dintre ani, nebunia pocnitorilor, vacarmul grobian al multimilor excitate si seduse de-o solidaritate de promotie? Nu stim ce vrem sa mascam, de fapt. Ratarile unui an ce pleaca, abandonat în memoria frustrarilor bine deghizate în succese partiale, sau misterul plebeian al unui an nou, dispus sa ne admita, în primele minute cel putin, harnicia fariseica a idealurilor dopate? Teapa!
Toata noaptea dintre ani nu e decât un tun pe care ni-l dam singuri, cu ipocrizia de-a sti ca neputintele cele mai jalnice se ascund în promisiunile cele mai vânjoase. Un exercitiu de autoiluzionare, ingenioasa stratagema de-a mai apuca sa prizam absolutul derizoriu. O cacealma…
Gestul natural al urarilor dintre ani s-a restrâns drastic. În buna parte, locul sinceritatii si bucuriei unei îmbratisari a fost luat de tehnica ultramoderna a SMS-ului. E demodat sa fii firesc! Mai nou, s-a dezvoltat o poetica a comunicarii cu rima, în mesaje atinse copios de genialitatea grobienilor cu mintea odihnita. Întelepciunea anonimului ce-a creat Miorita a fost adusa la zi de gândirea profunda a textelor transmise unor amici, pe mobil.
Toata eruditia de tranzitie este pusa la bataie pentru a încropi mici ode sau poematioane cu schepsis. Fireste, vulgaritatea cu semantica anatomica poate salva – ba chiar o face – succesul unei specii literare tip Nokia.
Astfel, zodia semidoctilor a mai înregistrat o izbânda. Noaptea dintre ani e „spatiul tipografic” abundent de care beneficiaza noii analfabeti high tech – „literati” prosperi, cu jeep-ul sub fundul spiritualizat si limba româna privatizata prin metoda MEBO. Ati primit astfel de mesaje? Nu se poate sa nu fi apreciat efortul creator al expeditorului, disponibilitatea sa de a gândi cu poanta si, mai presus ca orice, faptul ca s-a gândit la voi si v-a trimis „opusculul”.
Doar ca n-a facut-o decât dintr-un reflex narcisiac, pentru a-si face cunoscut talentul si-a te ului. Prostul e expansiv. Discretia îl sufoca. Astazi, mai mult ca oricând, poate comunica lejer, prompt, rentabil. Nu ai cum te feri de mesajul sau, nu e loc pentru eschiva. Nici macar deghizamentele noptii de Revelion nu te fac invulnerabil. Ba chiar te expun. Asediat de prostii savanti, mi-e dor de mediocri…
Florin Ardelean
