Ca sa ma exprim altfel, te miri care poate fi punctul de pornire al unui material
de ziar. Spre exemplu, pâna si strigatele disperate ale unui gardian public
pot constitui subiect. Nu am sa ma concentrez asupra faptului în sine, pentru
ca omul legii nu a facut altceva decât sa respecte ordinele (stupide): lumea
nu are voie sa se apropie de arteziana cea mai noua a orasului! Totul pentru ochi.
Ati ghicit. Va propun o plimbare pâna în Parcul 1 Decembrie. Loc
interesant din punct de vedere al investitiilor banului public, caci de vreo
doi ani nu se mai termina muncile pe acolo. Tineti minte ca atât vara
2003 cât si cea de anul trecut au fost destul de compromise, având
în vedere amplele lucrari de reabilitare a parcului; lucru laudabil de
altfel, cu toate ca starea fostului „23 August” nu era chiar atât
de alarmanta.
În fine, a trebuit ca o anumita firma de-a casei sa ingurgiteze niste
banuti pentru ca aleile sa capete un nou look si pentru ca zona din jurul statuii
sa se îmbrace cu dale noi (multe fiind crapate sau sparte înainte
de terminarea lucrarii). Treaba a mers atât de încet, încât
pâna si rabdarea consilierilor locali a ajuns la capat. Asa se face ca
refacerea artezienei a fost atribuita unei firme din afara judetului.
Comparativ cu viteza firmei dlui Mintas, noul antreprenor si-a vazut de treaba,
zic eu, si a dat în folosinta recent atractia principala (cel putin privit
prin ochii copiilor) din centrul Oradiei. Adevarul este ca atmosfera caniculara
care aici a durat câteva zile bune a fost oarecum calmata de efectul binefacator
al apei care „zboara”. Mai mult, locul a devenit un fel de atractie
turistica locala si nationala; foarte multe perechi – si nu numai – s-au fotografiat
având în plan secund arteziana.
Particularitatea acestei constructii este data (si) de felul în care
perimetrul cu pricina a fost proiectat: bordurile din beton fac delimitarea
între aleea regulamentara si zona cu pamânt si flori care o separa
de bazinul cu apa; iar plimbaretii înca mai asteapta reasezarea bancilor
de pe margine si finisarea aleilor limitrofe. Cât despre interdictia de
a te apropia de apa fântânii… Se pare ca finantatorii proiectului
au omis sa se documenteze asupra modului în care sunt construite asemenea
„edificii” în orase cu traditie în domeniul artezienelor.
În orase ceva mai europene se poate sta nestingherit pe marginea fântânii,
omul îsi poate uda o batista pentru a-si racori fruntea sau poate chiar
arunca un banut, asa, de dragul legendei. Dar pentru asta trebuie sa poata sa
se apropie, si nu sa-si încerce talentele de Michael Jordan de la o distanta
considerabila! Exista si banci în imediata apropiere a bazinului pentru
amatorii de senzatii mai tari, dar în nici un caz nu se interzice accesul!
As îndrazni sa propun consilierilor locali un moment de cinematografie
clasica: „Vacanta la Roma” cu Audrey Hepburn si Gregory Peck. Reiese
clar din film ca deja în anii 1950 cetatenii se puteau apropia fara probleme
de fântânile arteziene! Suntem cumva în 2005?
Andrei Sandor
