Ca ai facut dragoste, ca ai antamat o functie la ONU, ca ai mai albit un dosar
la CNSAS sau chiar ai organizat niste alegeri anticipate. Dupa limbajul de lemn,
politicienii români au învatat limbajul esopic. Niciodata nu spun
ceea ce par ca spun. Am ajuns sa nu mai cred nici când ma asigura ca la
1 ianuarie vom intra în Uniunea Europeana. Daca vor, dracu’, sa spuna cu
totul altceva? Presedintele Basescu e tot mai greu de înteles. Vorbeste
o limba româna care nu mai are nimic de-a face cu logica. Are tot mai putin
de-a face cu sylogismul si în actiuni.
Am crezut multa vreme ca fostul prim-ministru e transformat în vedeta
de televiziune de dragul ochilor Europei. (Parlamentul vrea televiziune proprie.
Mai degraba n-ar strica asa ceva la DNA.) Nici vorba! Era nevoie în ochii
românului de rând de un buboi purulent imens care, odata spart,
sa transforme PSD într-un partid curat, feciorelnic si numai bun pentru
o alianta cu PD. Liberalii prea o luasera razna înca din timpul campaniei
electorale.
Cum burghezia era privita ca dusman de clasa de ideologii muncitorimii, tot
asa Basescu vede în liberali „dusmani de palat”. Alianta –
consfintita de recenta propunere „dupa o cafea” a pesedistului George
Maior pentru sefia SRI – dintre PD si PSD înseamna, de fapt, Canalul
si Balta Alba pentru liberali. O uniune cât o puscarie politica. Liberalii
ori saluta din mers aceasta guvernare, ori se vor prezenta la alegerile viitoare
îmbucatiti, storsi, gata învinsi.
Basescu lucreaza încet, dar sigur. Mi-e greu sa cred ca, în momentul
în care Adriana Saftoiu depunea la Parchet o plângere împotriva
ministrului Teodor Atanasiu, Traian Basescu nu a dat actiunii consilierului
prezindential unda verde. Cum presedintele nu-si poate decora propriii oameni,
pâra doamnei Saftoiu a fost un soi de medalie atârnata în
pieptul acesteia de mâna tremurânda a repede-operatului la Viena.
O demonstratie pentru toata lumea ca un amarât de purtator de cuvânt
poate fi mai important decât seful Armatei. Cum sa te iei de piept cu
Basescu, daca niste vorbe aiurea aruncate la televiziune împotriva doamnei
Saftoiu le descifrezi apoi doar cu Codul Penal în mâna? Acum i-a
premiat si blajinul si rotofeiul sot, propunându-l în functia de
sef al SIE.
Jucându-se de-a politica „la vedere”, lasându-ne sa
banuim ca nu are nimic de ascuns, Traian Basescu a ajuns sa faca, probabil fara
voie, cel mai consistent lobby antiromânesc din câte ne-am fi putut
imagina. E straniu totusi ca omul care intervine în direct la niste biete
emisiuni de televiziune n-a comentat defel proaspata solicitare de autonomie
teritoriala a UDMR. El, care n-are nici rabdare pentru un comunicat de presa,
acum tace mâlc, ca înaintea unei probleme minore. Nu-i cerea nimeni
sa reactioneze marinareste. Nici mârlaneste. Dar trebuia, totusi, s-o
faca. Francofonia nu e o scuza. Chiar daca si ungurii, am vazut, sunt francofoni.
Sa ma întreb si eu ce dracu’ cauta neamtul în Bulgaria?
Ca si cum ar fi simtit nevoia sa suplineasca mârâitul european,
Traian Basescu s-a transformat într-un soi de ghimpe în coasta aderarii.
Crede ca poate dansa, daca îi vine, pe mesele de la Bruxelles. Ca poate
râgâi la microfonul Europei ca la Golden Blitz, când chefuieste
cu Gigi Becali. Cu toate privilegiile pe care le are, Basescu se razbuna pe
tara. Încet, încet, cel mai mare dusman al României devine
locatarul Cotrocenilor, cu gramatica lui îmbârligata. Si am senzatia
ca-i place lucrul asta. Pentru el, când zâmbeste Emil Boc, zâmbeste
tara!
Miron Beteg
