N-am facut pe nimeni nici mai bun, nici mai frumos, chiar daca vanitati irepresibile
mi-au contabilizat admiratori sau admiratoare într-un numar, totusi, confidential.
Singurul fapt care ma poate face mândru este acela ca am stârnit invidii
provincioase si am migalit, iresponsabil, la dusmanii în filigran. Am fost
gata, în mai multe rânduri, sa abandonez, pentru ca este un gest infantil
sa decantezi nuante profunde sau diafane dintr-o realitate ce sfideaza, prin brutalitate,
orice „joc secund”.
Traim frenetic un scandal continuu – acela de-a fi români. Toate
consecintele acestui adevar nu sunt decât „amanuntele” istoriei
noastre minore, vag reprobabile. În cele ce urmeaza, iata doar unul: presedintele
meu. Tocmai s-a întors la Cotroceni, într-un cortegiu de 6 milioane
de electori. Numai ca în chiar ziua în care s-a mai cununat o data
cu România, mirele a fost surprins cu fermoarul de la pantaloni deschis.
Va explic de ce…
Personajele: un presedinte (înca) suspendat, o pasarica emanând
un damf de tiganca traditionala si un telefon mobil. Actiunea s-a petrecut într-un
supermarket, cu destui spectatori, incluzând „prima doamna”
(de fapt singura Doamna din toata adunatura). Media a tocat subiectul pe toate
fetele, institutiile au reactionat, Basescu a fost avertizat pe chestiunea discriminarii
si declarat inocent pe aceea a pasaricii.
N-am înteles nimic! Marturisesc ca am urmarit zeci de ore de discutii
la tema. Logic, fara nici un rezultat. Ceva nu se potrivea, asa ca am abandonat
silogistica. Din acel moment, totul mi s-a parut plauzibil. Cheia este furtul
telefonului mobil. Imaginati-va un patron de aprozar, dându-i târcoale
vânzatoarei proaspat angajate, fara forme legale. Ea – studenta
la doua facultati, trecuta prin adolescenta precum snitelul prin pesmet, gata
de toate experientele vietii.
El – la 50 de ani si mai bine, cu o nevasta de care s-a saturat în
urma cu un sfert de veac, decis sa nu rateze crepusculul sexual. În timp
ce ea aranjeaza spanacul si ceapa verde, în sort mulat si-un tricou cât
un fular, el se repede sagalnic, transpirat de hormoni, si-i fura mobilul ce
tocmai începuse sa piue. Ea râde usor excitata, el flirteaza grobian
si o pisca de sânul drept. „Da-mi-l/ nu ti-l dau/ ba mi-l dai/ ba
nu ti-l dau! Hai dupa el la garsoniera de pe Podului, seara dupa ce se retrage
la depou tramvaiul unu”! Ea vrea telefonul, el viseaza, deja tulburat,
la scena cu desfatari din casa de raport.
Nu importa în ce fel vânzatoarea îsi va recupera telefonul,
într-o seara în care îsi va pierde, a câta oara?, inocenta.
Numai ca patronul de aprozar este chiar presedintele meu. Scena antologica din
supermarket l-a tradat ca fante, ca un oarecare gagiu din poema lui Paraschivescu.
Referendumul i-a pricinuit mai mult la cingatoare decât la nervi, din
pricini usor de întrezarit. Direct spus, chiar în prezenta sotiei,
sau poate chiar din cauza ei, barbatul-presedinte a avut un gest ratat. Într-un
fel cu totul special, dar nu mai putin admisibil, s-a dat la o dama, a trimis
un semnal catre o… pasarica. Pentru a „sterge urmele”, mai apoi,
în masina, si-a ocarât tinta, facând-o „tiganca împutita”.
Cam asta-i tot. Nu vreau sa ma credeti, dar gestul presedintelui poate fi înteles
doar dincolo de logica, în masculinitatea lui patimasa. Iata de ce, în
loc sa-l supuna o zi întreaga unui embargo, Clubul Român de Presa
ar fi trebuit sa-l invite pe faptas la un Night Club, ca Centura e pentru palmasi.
Astfel fantasmele tuturora – presedinte, dar si jurnalisti de onoare – s-ar
fi domolit. Contra cost, fireste…
Florin Ardelean
