Din nefericire, Raportul Freedom House pentru anul 2006 indică un regres mondial în ceea ce priveşte libertatea presei, iar în topul naţiunilor România ocupă locul 96, aflându-se în zona ţărilor „parţial libere” din acest punct de vedere.
Presa românească de după 1989 este, de fapt, oglinda societăţii. Altfel spus, o societate în care foştii nomenclaturişti au acaparat prin fel de fel de învârteli pricipalele obiective economice, o societate în care structurile fostei Securităţi au monopolizat majoritatea operaţiunilor de export-import, iar ambele structuri au pus mână de la mână şi i-au împins în faţă pe cei care care astăzi definesc noţiunea de „clasă politică românească”. Ei domină economia, ei conduc serviciile, ei fac jocurile Puterii şi tot ei deţin principalele posturi de televiziune, de radio sau trusturi de presă. O excepţie onorabilă fac doar trusturile internaţionale de presă – cum este şi cazul nostru – care pun pe primul plan informarea corectă a cetăţenilor şi care sunt suficient de puternice pentru a nu fi nevoite să facă jocurile politicienilor de pe malurile Dâmboviţei.
Toate aceste lucruri le cunosc şi cei de la Freedom House, iar România nu putea obţine un punctaj mai bun în raportul cu pricina, mai ales acum, cu ocazia campaniei pentru referendumul privind destituirea preşedintelui ţării, când presa bucureşteană are o prestaţie pe măsura mocirlei politice în care ne aflăm. De fapt, pe fluxul agenţiilor internaţionale de ştiri, suntem mai aproape de Ucraina decât de Europa, deoarece nici un occidental cu mintea întreagă nu-şi poate prea bine imagina cum este atunci când preşedintele se bate cu Parlamentul, iar chibiţii de bodegă fac pe intelectualii pe ecranele televizoarelor, consumându-le românaşilor bunătatea de somn.
Doru Sinaci
