Şi e ceva foarte normal (la noi), fiindcă istoria în şcolile noastre are deja o tradiţie de bizarerii. Se ştie că, după ideologizarea istoriei în vremea comunismului pe faţă, mai nou e citată în manuale la personalităţi contemporane Andreea Esca. Istoria e o parte din memoria unei colectivităţi, deci o parte din identitatea ei, da? Bun, să purcedem.
A apărut o nouă programă şcolară de istorie pentru clasa a IV-a, aprobată acum un an, deci un fel de lege pentru autorii de manuale şi pentru dascăli. Nu numai că e singura de după 1998 care precizează strict cine şi ce anume trebuie să apară în manuale (şi implicit ce să nu apară), dar e şi plină de prostii. De exemplu, dintre popoarele europene enumerate lipsesc englezii, iar dintre cele vecine românilor lipsesc ucrainienii (poate autorii programei trăiesc încă pe vremea Uniunii Sovietice). Mai lipsesc personalităţi ca Burebista, Basarab I, Alexandru cel Bun, Horea, Cantemir, Tudor Vladimirescu şi regele Ferdinand, dar se vor studia la vârsta de nouă ani Alexandru Macedon, Carol cel Mare, Napoleon, grecii, galii, slavii, turcii, francezii, ungurii, germanii, ruşii, sârbii şi bulgarii.
Programa impune învăţarea imnului, drapelului şi zilei Europei, dar nimic despre stema, imnul şi ziua României. Băi, intelectualilor, tocmai specificul fiecărei culturi în parte face deosebită Europa. Cine o să cultive valorile româneşti, dacă nu noi? În schimb, copiii de clasa a IV-a din România vor trebui să înveţe din toamnă despre greci, gali, slavi, turci: „modul de viaţă: ocupaţiile, locuinţele, îmbrăcămintea, obiceiurile, cultura, conducătorii”. De asemenea, „localizarea pe hartă, influenţele reciproce, tradiţiile, obiceiurile, sărbătorile, comunităţile acestora pe teritoriul actual al României”. De exemplu, despre minoritatea galilor din România.
În februarie 2005, această programă aberantă fusese întâi respinsă de comisia de învăţători ce trebuia s-o avizeze, dar apoi a fost aprobată în aceeaşi formă de către fostul ministru al Învăţământului, că aşa-i la noi. Ministrul actual ar trebui să înlocuiască din ea prin ordin ministerial măcar capitolul „Conţinuturi ale învăţării”, conform propunerii de bun-simţ a lui Viorel Dolha, preşedintele Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Arad, ce porneşte de la familie, comunitatea locală, elemente esenţiale din istoria naţională şi minorităţi, până la românii din afara graniţelor şi la ţările Uniunii Europene.
Deci, avem o reformă a învăţământului pe măsură: schimbări continue, semidocţi şi needucaţi. Acum ar fi momentul adevăratelor manuale alternative, eventual postate pe Internet, sau al şcolilor private care să contracareze spălarea creierelor sau incompetenţa oficială. Cunoaşterea înseamnă putere, a zis Francis Bacon. Sau trebuie să ne complacem la nesfârşit în ipostaza de ţară de căpşunari şi baby-sitteri închinători numai la euroi, mică, slab dezvoltată şi care îşi cerşeşte un loc în Europa?
Adrian Gagiu
***
Punctele de vedere exprimate de colaboratorii ziarului nostru în rubricile de opinii nu coincid neapărat cu cele ale redacţiei.
