Mosit într-o maternitate „de partid si de stat” imediat dupa ’89, actualul PSD a preluat genetic ideologia comunista, stângismul nefinisat, popularoid, de care s-a delimitat doar lingvistic. Mai tineti minte acel: „Suna ca dracu’?” Nu si-au mai zis socialisti ori comunisti nu pentru ca, în esenta, n-ar fi fost, ci doar pentru ca suna ca dracu’! N-aveau alte idei decât predecesorii lor, ci doar alte spaime de vocabular. Nu erau, structural, altii – ci doar încercau sa vorbeasca altfel. Chestia asta a semanat cu un obicei popular românesc. Când un copil neajutorat era foarte bolnav, pe moarte, parintii si câteva rude apropiate îl scoteau din casa pe usa, rostindu-i tare numele. Apoi îl reintroduceau în casa, dar de asta data pe geam. Mama îl primea în brate si îl legana fericita, adresându-i-se cu un alt nume. Copilului i se spunea altfel, cu certitudinea ca moartea nu îl va mai recunoaste. Nu va mai sti ca e el. Ajuns Front al Salvarii Nationale, iar acum PSD, Partidul comunist si-a schimbat si el numele, cu speranta ca moartea politica nu îl va mai recunoaste. Ca va umbla aiurea dupa el, prin arhive de servicii secrete si prin pivnnitele fostelor comitete de partid. N-a fost sa fie. Si pe Iliescu l-a luat terminologia pe dinainte si, rosu la fata, l-a condamnat pe Ceausescu ca a întinat nobilele idealuri ale comunismului. De aci, si de la certitudinea ca oarece poate suna ca dracu’, s-a nascut acest melanj de ideologie comunista si spaime lingvistice care ne-a guvernat un deceniu si jumatate. Pentru a se mentine la putere, Iliescu a remodelat o stânga româneasca numai cu oameni de dreapta. A crescut o generatie de îmbogatiti, farseuri, mincinosi si tradatori. De simpli teoreticieni. În tot circul pesedist actual, esentiala e o fraza a lui Adrian Nastase, aceea ca la conducerea partidului e nevoie de oameni noi, care sa cunoasca nevoile electoratului, de oameni din popor. Din acest motiv – marturisea – a adus el, din când în când, hoarde de sindicalisti în partid. S-a ferit de expresia cadre cu origini sanatoase, desi sunt convins ca o mai tine minte (alta dovada de spaima lingvistica). Într-un recent interviu, fostul presedinte a încercat sa explice ca si oamenii bogati pot fi de stânga, desi în continuare bogatia i se pare ca nu poate face casa buna cu moralitatea. A zis-o frumos, ca în anii ’50: „Au fost si indivizi înstariti care si-au tradat clasa sociala”. Mai mult, repeta într-una ca partidul are nevoie de „oameni cinstiti”. Iar oamenii cinstiti sunt doar „cei care traiesc din salariu”. Blocajul asta e înspaimântator si marturiseste multe despre starea în care, înca, ne aflam.
De fapt, multa vreme poporul român s-a razboit nu cu comunismul, ci cu numele acestuia. În continuare o mare parte dintre noi au o gândire de pomanagii comunisti. Si, mai cu seama, o etica de tip comunist. Mai sunt înca destui care gândesc ca Ion Iliescu. Tocmai de aceea, actualul PSD are nevoie de o dezintoxicare lingvistica înainte de toate. Abia în clipa în care cuvintele liderilor lui vor spune un lucru, si nu vor ascunde un lucru, partidul mai are o sansa. Si chiar nu vad de ce s-ar feri de termenul „comunist”. Chiar în nume. Iar dupa ce-l vor da jos pe si pe Geoana, vom putea vorbi, fara frica, din nou, de comunismul rusesc.
Miron Beteg
