Facând un bilant al celor opt ani petrecuti în functia de premier, Blair a demolat practic textul pe care l-a semnat alaturi de ceilalti lideri din Uniunea Europeana si a declarat ca respectivul tratat constitutional nu raspunde principalelor motive de îngrijorare ale populatiei UE.
Interesant! Cum, acest domn nu zburda pe câmpiile entuziasmului colectiv eurofil? Si noi care credeam ca Europa e un Rai pe Pamânt, care de-abia asteapta „sa ne adere” la 1 ianuarie 2007, si nu înca o birocratie suprastatala care functioneaza mai eficient fiindca are mai multi bani ca sa-si sustina masurile, dupa cum mai zic unii.
În paranteza fie spus, despre motivele de moment ale „consecventei” lui Blair vom mai avea ocazia sa vorbim cât de curând, ca si despre alte cauze ale tendintelor politice contemporane, pe care „stupid people” le-a intuit vag prin formularea „toti sunt la fel”. În ce fel anume, vom vedea.
Dar sa continuam despre Constitutia Europeana. Joseph Halevi Horowitz Weiler, evreu nascut la Johannesburg si care a locuit la Ierusalim, Londra si Florenta, este jurist, specialist în drept constitutional, profesor la New York University si a scris cartea „O Europa crestina”. E foarte interesant si faptul ca inclusiv un evreu, deci fiu al unui popor totusi extraeuropean si pentru care crestinismul e o secta, vorbeste despre Europa si despre radacinile ei crestine.
Cuvintele lui sunt o adevarata lectie condensata de bun-simt, civilizatie si realism: „Este absurd ca în viitoarea Constitutie a Europei sa nu se mentioneze radacinile crestine ale Europei. Eu sunt evreu practicant si, ca atare, trebuie sa amintesc ca optiunea constitutionala a jumatate din tarile membre ale UE este aceea de a se tine cont si de a mentiona crestinismul.
O Europa crestina nu este o Europa exclusivista sau în mod necesar confesionala, ci respecta în mod egal toti cetatenii, credinciosi si laici, crestini si necrestini. Nu este posibil sa se adopte numai sensibilitatea constitutionala franceza.
Sunt împotriva unui imperialism constitutional si cultural, care sa favorizeze o optiune si sa o excluda pe cealalta. Mesajul adevaratului model european trebuie sa fie acela ca nu exista contradictie între democratie si religie. Democratia nu trebuie sa se teama de religie si religia nu trebuie sa se teama de democratie. Si aceasta este o atitudine foarte europeana, de ce s-o excludem?
Unii s-au suparat pe mine pentru ca spun ca în Europa exista o anumita cristofobie, sau ca exista un ghetou crestin; evident, nu o spun într-un sens comparativ, deoarece crestinii nu traiesc ca evreii în cel de-al doilea razboi mondial. O spun într-un sens provocator, pentru a incita la reflectie. Ghetoul crestin exista prin zidurile pe care ei insisi (crestinii – n.n.) le ridica.
În ceea ce priveste cristofobia, vorbesc mai ales într-un sens cultural, de o tendinta care exista si care este aceea a progresului identificat cu laicismul. Fara comentarii.
Adrian Gagiu
