S-a stors tot ce se putea din scandalul propunerii de retragere a soldaţilor români
din Irak, cineva a declarat că CSAT-ul este o instituţie sovietică, două biete
femei, de 86, respectiv 66 ani, fac pârnaie pentru că nu au avut de unde să achite
o amendă penală de 6 milioane lei, bărbatul împuşcat de Alexandru Rădulescu a
murit, după ce a făcut septicemie. Bruta tocmai ceruse să fie judecat în stare
de libertate, pentru un motiv stupefiant: trebuia să i se ofere răgazul şi şansa
de-a avea grijă cum se cuvine de victima sa! Cum sunt posibile toate acestea?
Eu am găsit răspunsul acolo unde nici nu mă aşteptam…
Des Esseintes, eroul lui Huysmans, din A rebours, îşi aduce aminte, de un episod
din viaţa sa. Într-o seară, pe Strada Rivoli, din Parisul anilor 1880, întâlneşte
un „trepăduş” de 17 ani, „palid şi firav, ispititor ca o fată”, sărac lipit
şi vag speriat. Îi oferă un foc şi câteva ţigări de foi aromate, apoi chiar
câteva punci-uri tari. După care îl duce la stabilimentul madamei Laura, plătindu-i
prima experienţă de bărbat împărtăşită în splendorile voluptoase ale Vandei,
frumoasa evreică „înaltă şi brunetă, cu ochii bulbucaţi”.
Luat la întrebări de matroană pentru a afla cauza acestui puseu filantropic
cu totul ciudat, des Esseintes mărturiseşte, cinic, de ce îi sponsorizează lui
Auguste Langlois experienţele fulminate ale cărnii în extaz. Aristocratul boem
şi dezabuzat dorea, nici mai mult, nici mai puţin, decât să transforme un adolescent
fraged într-un asasin! Pe când cel ce tocmai îşi pierduse inocenţa coboară în
salon, încercând să se ascundă „aprins la faţă”, ruşinat nevoie-mare, în spatele
Vandei, binefăcătorul explică cât se poate de logic cum era posibilă metamorfoza.
Pare simplu şi inevitabil: Auguste Langlois avea să primească la interval de
două săptămâni stipendiul necesar pentru a se putea înfrupta din damele de consum
ale Laurei. O vreme, doar. După care des Esseintes urma să suprime renta. Care
urmau să fie consecinţele? Dependent deja de plăcerile bordelului, tânărul ar
fi făcut orice ca să ajungă la fructul plăcerilor – asasinatul ar fi devenit,
astfel, o obligaţie, mijlocul pentru a ajunge la un scop irepresibil. Astfel,
explică, trimfal, eroul din A rebours, „voi fi contribuit, în limita puterilor
mele, să dau naştere unui ticălos”!
Acum aproape 17 ani, pe străzile revoluţiei române stranie şi ipocrită, au
ieşit destui derbedei pentru a cere un foc. Asemenea lui Auguste Langlois, au
primit mult mai mult. În scurtă vreme, au ajuns în casa de raport a democraţiei
originale. Dependenţa de Vanda, această alegorie perfectă a politicii de Dâmboviţa,
a costituit temeiul de construcţie al clasei politice româneşti.
Desfrâul, viciul unei Puteri ce se înfăţişa drept experienţa fabuloasă a unor
vagabonzi de context, a articulat fiinţa omului politic în tranziţie. Pentru
a-şi putea finanţa noua condiţie privilegiată, nimic nu era imoral. Instinctul
puterii, o dată activat, a declanşat metastaza corupţiei ca etern scandal.
Mai rămâne doar o întrebare. Cine e sponsorul? Cine se ascunde în pielea lui
des Esseintes? E vorba, cred, de un personaj colectiv. Cel care a contribuit,
în limita puterilor sale, la naşterea acestor ticăloşi, este chiar bravul popor
român. Pulimea, cum ar spune chiar unul dintre neofiţi.
Următorul scandal, vă rog!
Calin Corpas
