Şi-acum, că am scăpat de preţioşi, care au fugit oripilaţi de acest cuvânt populist şi ne-elitist (căci fotbalul nu face parte din societatea omenească aşa cum şi-o imaginează ei), să purcedem.
Fie că sunteţi ultraşi care se bat din orice, paşnici spărgători de seminţe în tribună sau burtoşi suporteri de televizor, aţi observat de câţiva ani ce fac FIFA, UEFA, televiziunile şi şefii ligilor naţionale. Părerea mea e că vor să facă un campionat internaţional destinat doar cluburilor celor mai bogate, aşa cum propuseseră nu demult ăia de la Manchester Utd., deranjaţi de figuranţii ce mai pătrund uneori prin Liga Campionilor. Un astfel de campionat ar aduce mereu câştiguri imense din televizări şi bilete, că lumea s-ar uita numai la superechipe, nu şi la Steaua sau Levski. Echipele mici să dispară, ca să nu-i mai deranjeze cu prezenţa pe teren pe cei bogaţi, luându-le din timp şi din spectatori.
Apropo de teren, probabil că gazonul va fi multicolor, plin de siglele sponsorilor ca în fotbalul american, iar suporterilor li se vor interzice bannerele şi steagurile (cam cum s-a încercat de curând şi la noi), că ar distrage atenţia de la mesajele publicitare. Recentele directive ale UEFA recomandă ca spectatorii să privească meciul aşezaţi mereu pe scaune, ca la teatru sau cinematograf. Şi, cum se observă deja la unele echipe, inclusiv tricourile jucătorilor se vor umple de sigle ale sponsorilor, ca la piloţii de Formula 1. Acest viitor posibil aparţine uzinei de bani a câtorva cluburi supranaţionale, cu scouteri pe toată planeta şi cu bugete exorbitante, unor televiziuni şi sponsori mereu nesătui de bani şi unei turme cuminţi care să facă figuraţie în tribune.
Dar coşmarul poate fi evitat. Dacă „vânzarea” jucătorilor s-ar face numai în extrasezon, ar scădea mentalitatea de mercenar a multora dintre ei şi cea de samsar a impresarilor şi a cluburilor, mai ales dacă ar fi suspendaţi cei ce încearcă transferuri de jucători aflaţi sub contract doar ispitindu-i cu bani mai mulţi. Dacă toate meciurile dintr-o fază a unei competiţii s-ar disputa simultan şi dacă s-ar interzice cumulul de funcţii şi interese simultan la două cluburi (gen Abramovici la Chelsea şi ŢSKA Moscova), s-ar truca mai greu rezultatele. Dacă s-ar reveni la Cupa Campionilor Europeni, sau dacă s-ar limita numărul de străini într-o echipă, ar creşte şansele de afirmare ale tinerilor jucători locali. Dacă nu ar mai fi cotate cluburile la bursă, interesul acţionarilor nu ar putea prima în defavoarea intereselor suporterilor.
De fapt, totul se rezumă şi aici la o chestiune de bani şi de moralitate. Istoricul englez John Dalberg-Acton, cunoscut ca Lord Acton, spunea: „Unde există o concentrare a puterii în doar câteva mâini, mult prea des oameni cu mentalitate de gangsteri obţin controlul. Istoria a dovedit asta. Puterea corupe, iar puterea absolută corupe în mod absolut”. De ce ar face lumea sportului excepţie de la regulă? Era o vorbă mai demult: fair-play (să jucăm corect).
Adrian Gagiu
